3 octombrie 2006. Academia Regală Suedeză de Științe a hotărît să decerneze premiul Nobel pentru fizică pe 2006 lui John C. Mather (NASA Goddard Space Flight Center) și lui George F. Smoot (University of California, Berkeley) „pentru descoperirea spectrului de corp negru și a anizotropiei radiației de fond a Universului“. În cuvintele sintetizatorului vocal al lui Stephen Hawking, a fost „cea mai mare descoperire a secolului, dacă nu a tuturor timpurilor“.
Băi, mă leși? – veți spune – adică au luat Nobelul pentru ce? Că nu se înțelege nimic! Păi, să vă traduc: l-au luat pentru că au descoperit, printr-o lădiță nu prea mare numită COBE (Cosmic Background Explorer) și aruncată în spațiu, primele fotografii, dacă vreți, ale Universului cînd era mic. Dar nu primele, în sensul că se vor mai face și alte astfel de poze. Nu, tati, PRIMELE! Adică înainte de imaginile alea nu era nimic care să se vadă. Poate ați auzit de o teorie, Big Bang pre numele ei (și nu Big Band, cum cu hotărîre au botezat-o diverși ciudați).
Teoria asta povestește cum a luat naștere totul. Și a fost atît de bine susținută de rezultatele satelitului COBE, încît a devenit aproape dogmă. Uite ce zice teoria BB, printre altele: cînd Universul era mic, mic de tot, era și foarte fierbinte. Atît de fierbinte, încît lumina și materia erau amestecate într-un talmeș-balmeș general, ca o ciorbă în clocot. Fotonii (crîmpeie de lumină) se tot ciocneau de protoni și alți -oni, săreau de la unul la altul și nu apucau deloc să meargă drept. Universul nu era transparent la radiație. Dar au trecut trei sute de mii de ani, Universul a crescut, i-a scăzut febra și, tot ca o ciorbă care se răcește, particulele (-onii de care ziceam) s-au dat la fund, iar lumina a devenit liberă să călătorească. Și a tot călătorit de-atunci, răcindu-se odată cu Universul (cînd lumina se răcește, îi scade energia, adică frecvența). Astfel încît, dacă teoria BB e corectă, acum ar trebui să recepționăm, din toate părțile, o radiație uniformă, în domeniul microundelor (da, da, un cuptor cît un univers). Radiația de fond a fost prezisă prin ‘40, descoperită în ‘65, dar ca totul să fie complet, mai era nevoie de ceva: de spectrul acestei radiații. Asta au reușit Mather și Smoot. Iar cînd au prezentat spectrul (vezi imaginea) trimis de către satelitul COBE după nouă minute de măsurători (pe care le-au verificat timp de șase săptămîni), au primit aplauze și ovații la scenă deschisă: era cel mai perfect spectru de corp negru înregistrat vreodată, era exact ce prezicea teoria Big Bang, era un uriaș oftat de ușurare: Universul era așa cum sperau toți că ar fi trebuit să fie… Iar data viitoare, Tata Uraniu vă va povesti ce-i cu radiația asta de corp negru, vă va arăta poza din copilărie a Universului și mai ales chestia aia cu anizotropia, fără de care n-am fi fost aici și nu s-ar fi povestit. Va urma.
3 comments
1 ping
Doru
April 29, 2011 at 09:26 (UTC 2) Link to this comment
Supertare! N-am inteles mare lucru, da’ tre’ sa fie foarte important daca alde Hawking si-a uzat bateriile de la sintetizator ca sa spuna ce-a spus 😉
Tata Uraniu
April 29, 2011 at 12:03 (UTC 2) Link to this comment
Haha, e supertare, crede-mă pe cuvînt. Pe de altă parte, dacâ sînt chestii pe care nu le-ai înțeles, e vina mea, deci zi-mi ce, și lămurim. 🙂
Alin
May 1, 2011 at 18:04 (UTC 2) Link to this comment
pffff.. daca profesoara mea de fizica explica atat de cool ce ne explica ea de obicei poate nu ramaneam corigent. se pare ca nu eram eu prost in cele din urma…
COBE or not COBE (ultima parte) | Science Friction
May 2, 2011 at 10:01 (UTC 2) Link to this comment
[…] Primele măsurători ale satelitului COBE au arătat că radiația avea cel mai perfect spectru de corp negru măsurat vreodată. Și că, practic, oriunde te-ai fi uitat ai fi detectat o temperatură a Universului de 2,725 grade Kelvin. Extrem de constantă. Ceea ce reprezenta pe de o parte o confirmare a teoriei Big Bang, dar și o foarte serioasă problemă. […]