O furtună într-un veceu cu apă (video)

Neamțu țiganu, venit în vizită pe la  în uichend, ne-a luat la întrebări despre sensul curgerii apei din cadă. Drept care Tata Uraniu și-a adus aminte despre o forță mică, dar insistentă, descrisă prima dată de către Gaspard-Gustave Coriolis în 1835, așa să-i rămînă numele. Bine, forța respectivă nu are nici o legătură nici cu scurgerea apei din căzi/chiuvete/toalete, nici măcar cu tornadele, dar la asta ajungi cînd asociezi idei prea des. Întîmplător, forța asta are legătură cu povestea despre vînturi, deci urmează un mic intermezzo între Pe aripile vînturilor (I) și (II).

Da’ chiar, voi nu v-ați întrebat niciodată, precum neamțu’ nostru, de ce apa din chiuvetă/toaletă se scurge într-un vîrtej care se rotește mereu în același sens, dar diferit în cele două emisfere ale Terrei? NU? Bine ați făcut, pentru că nu e adevărat. Dar este una dintre cele mai insistente legende urbane, pe care uneori o promovează chiar profii de fizică atunci cînd explică forța Coriolis. Forța asta, datorată rotației Pămîntului, face ca fluidele – apa și aerul – să devieze spre dreapta în emisfera nordică și spre stînga în emisfera sudică. Prin urmare, este cauza cicloanelor și a uraganelor (care se vor roti în sens antiorar în nord și orar în sud, după cum se vede și-n imagine), dar și a anumitor curenți marini și a erodării mai intense a unuia dintre malurile rîurilor. Totodată, forța Coriolis afectează calcularea traiectoriilor pentru proiectile de artilerie de mare distanță (cel mai celebru exemplu fiind tunul Paris folosit de germani în primul război mondial, care la o distanță de 120 de kilometri avea o abatere Coriolis de 1,3 kilometri spre dreapta). Deși afectează vizibil fenomenele de scală mare, acest efect este mult mai mic decît altele care ar influența scurgerea apei dintr-o chiuvetă. Gîndiți-vă că forța Coriolis se datorează rotației Pămîntului. Adică o tură pe zi. Dacă apa din chiuveta cu pricina nu se scurge într-o zi întreagă, efectul ăsta n-are cum să fie vizibil. Mult mai importante sînt forma chiuvetei și direcția inițială a apei.

În plus, forța Coriolis scade în intensitate de la poli spre ecuator. Ceea ce face ca șarlatania unor șmecheri de pe linia ecuatorului să fie cu atît mai mare. Dacă ajungeți, întîmplător, prin Nanyuki, Kenya, puteți vedea unul în acțiune. Michael Palin de la Monty Python a fost și el aburit, în cadrul emisiunii BBC De la un Pol la altul. N-am găsit filmulețul cu pricina, da’ sînt destule pe Youtube:

Omulețul demonstra forța Coriolis cu un vas din care apa se scurgea, zece metri de-o parte și de alta a ecuatorului, în mod diferit. Și, încă mai haios, invers decît s-ar întîmpla în realitate! Și în filmul de mai sus sensurile sînt greșite. Probabil că, de la primul șmecher ecuatorial, toți au preluat greșeala. De fapt, secretul stă în modul în care artistul se rotește cu vasul cu apă, chipurile din curtoazie pentru spectatori. Iar faza aia cu plăcuța pusă în vas pentru liniștirea apei are de-a face, și ea, cu generarea de către experimentatori a sensului dorit de scurgere. În realitate, efectul forței Coriolis este perceptibil doar pentru cantități mult mai mari de apă, care au fost lăsate să se liniștească mult mai mult timp, și oricum, cît mai departe de Ecuator. Deci, vă roagă frumos Tata Uraniu, dacă vă întîmplați pe la paralela zero și vine un șmecheraș din ăștia să vă învețe cum e cu scurgerea apei în cele două emisfere, dați-i reject și economisiți 5 dolari. Cu banii ăștia, mîncați o săptămînă pe-acolo.