Zece mituri antivaccinare și de ce sînt ele mituri

4 milioane. Este estimarea anuală a numărului de cazuri de varicelă pre-vaccin în Statele Unite.

20,3 milioane. Este numărul estimat de morți evitate între 2000 și 2015 prin vaccinarea anti-pojar la nivel global.

2,6 milioane de oameni pe an. Atîția oameni mureau de pojar în toată lumea înainte de 1980, cînd a început să se folosească vaccinul ROR (rujeiolă-oreion-rubeolă) pe scară largă.

Mai există o grămadă de astfel de date. Uite un tabel din care puteți vedea cum cea mai mică reducere a numărului de cazuri de boli vaccinabile, în Statele Unite, între media pe secolul 20 și cazurile raportate în 2013, este de 86%.

Și pentru că un grafic face cît o mie de cuvinte, uite așa arată pojarul în Statele Unite, din 1950 pînă în prezent. Și graficul ăsta e luat de la CDC (Center for Disease Control and Prevention, din State).

Cu toate astea, antivaccinarea a prins aripi și are un succes din ce în ce mai mare.

O să abordez în cele ce urmează 10 dintre argumentele cu care lucrează antivacciniștii, atunci cînd încearcă să-i convingă și pe alții.

1. Vaccinurile există doar ca să facă pharma un profit uriaș. O analiză clară (aici) a pieței de pharma pe anul 2013 arată însă că vaccinurile au adus doar 1,84% din veniturile înregistrate de companiile de profil, adică 24 de miliarde de dolari. Nu e o sumă mică nici asta, dar să-ți imaginezi că doctorii din întreaga lume stau cu frunțile lipite pentru a conspira să păcălească cît mai mulți oameni, ca să-și adauge Big Pharma încă 24 de miliarde de dolari la veniturile lor de 1,3 TRILIOANE, înseamnă să fii un pic desprins de realitate.

Dar calculul poate fi dus chiar un pic mai departe. Urmărind analiza cheltuielilor, ajungi ușor la concluzia că, de fapt, vaccinurile produc cu vreo 5% mai puțin profit decît non-vaccinurile. Ah, și încă ceva: Conform CDC, tratamentul unui singur caz de pojar (considerat eradicat) a costat peste 140.000 de dolari. Oare n-ar face pharma, lejer, din tratamentele post-infecție mult mai mulți bani decît face din vaccinare?

  2.  Vaccinurile provoacă autism. Este una dintre cele mai vehiculate legende. Probabil e mai populară decît conspirația cu americanii pe lună, deja, și se referă mai ales la vaccinul împotriva rujeolei, oreionului și rubeolei (ROR). Totul a plecat de la un articol publicat în 1998 de către medicul englez Andrew Wakefield, articol care stabilea o legătură între vaccinul ROR și autism, și mai face vîlvă și astăzi. Realitatea e însă că deja zeci de studii au dovedit că afirmațiile lui sînt false și că rezultatele cercetării lui au fost falsificate. I-au fost expuse conflictele de interese, omul a fost exclus din lumea științifică, i s-a retras dreptul de a mai profesa, iar articolul a fost retras din publicația care îl tipărise. Preventiv, Thimerosal, conservantul pe bază de mercur, incriminat de Wakefield, nu mai intră în componența vaccinurilor comune (cu o singură excepție) încă din 2001. Găsiți aici ancheta publicată în februarie 2009 de ziarul Times, prin care se demonstra că rezultatele cercetării lui Wakefield fuseseră măsluite.

3. Un alt mit tare îndrăgit este că vaccinurile provoacă exact boala pe care încearcă s-o prevină. Mitul ăsta pleacă de la ideea că vaccinul conține fix virusul pe care vaccinul îl combate. Și, dacă tot are virusul în el, de ce să nu provoace boala? În realitate, singurele vaccinuri care conțin viruși vii sînt vaccinurile atenuate, celelalte au fie viruși morți, fie bucăți de viruși, fie gene. E adevărat că vaccinurile atenuate pot provoca forme ușoare ale bolii, dar se întîmplă extrem de rar și nu se compară ca gravitate cu forma la virulență maximă a bolii. Un vaccin mai special care, în foarte rare situații (1 la 2,4 milioane de doze) poate cauza infecția, era vaccinul oral împotriva poliomielitei (OPV), compus din viruși atenuați. Din acest motiv, a fost și retras de pe piață și înlocuit cu vaccinul inactivat (VPI), care e compus din viruși inactivați (morți) și nu poate provoca boala.

4. Cică vaccinurile sînt oricum ineficiente, pentru că tot poți face boala împotriva căreia te-ai vaccinat. Deși eficacitatea unei SINGURE doze de vaccin ROR e de 93% pentru pojar, 78% pentru oreion și 97% împotriva rubeolei (de aia se și recomandă măcar două doze), nici un vaccin nu va garanta protecție de 100%

De aici.

Dar forma de boală pe care ai mai putea s-o dezvolți, după vaccinare, este muult mai ușoară și reprezintă, uneori, diferența dintre viață și moarte. Reprezintă, dacă vreți, diferența între variola vacilor, o formă ușoară de variolă pe care lăptăresele o luau de la vaci acum cîteva sute de ani, și variola umană de care se îmbolnăveau ceilalți. Colțul istoricului: pornind de la forma asta ușoară a variolei, pe care o făceau lăptăresele, s-a descoperit vaccinul. Căutați-l pe Google pe nenea Edward Jenner, ca să aflați mai multe. Tot de de la variola vacilor, care se mai numea și vaccină, vine și cuvîntul “vaccin”.

5. Dacă vă alăptați copilul, e totul OK. Își ia anticorpii de la mamă, nu-i nevoie de vaccin. E adevărat că bebelușii își construiesc sistemul imunitar cu ajutorul laptelui de mamă, dar e acesta nu poate oferi protecție împotriva tuturor factorilor patogeni. E posibil ca mama să nu fie imună la anumiți germeni, sau să fie imună, dar anticorpii să nu ajungă în lapte. Majoritatea copiilor nu beneficiază, de exemplu, de imunitate de la mamă împotriva difteriei, tusei convulsive, poliomielitei, tetanosului, hepatitei B sau Haemophilus influenzae de tip B. Nu în ultimul rînd, laptele protejează doar atîta timp cît copilul este alăptat, în timp ce vaccinurile oferă protecție pe mulți ani sau chiar pe viață.

6. E preferabilă boala în locul vaccinării, ea fiind cel mai bun factor de imunizare și mult mai puțin periculoasă. Există părinți atît de inconștienți încît organizează “petreceri de îmbolnăvire”, la care copiii sănătoși sînt puși să se joace cu copii deja infectați, ca să se îmbolnăvească și ei. Problema e că o boală ca varicela, de exemplu, este extrem de chinuitoare și de deranjantă. Iar forme de varicelă, pojar sau oreion contactate în absența vaccinării pot duce la complicații grave (paralizie, retard, surditate) sau chiar la pierderea vieții. Hepatita B poate provoca afectarea permanentă a ficatului sau poate duce la cancer hepatic, poliomielita poate provoca paralizie, iar infecțiile pneumococice, meningococice și cu Haemophilus influenzae de tip b pot duce la surzire și leziuni ale creierului. Comparativ cu asta, riscurile vaccinurilor sînt febra ușoară, o mică diaree sau inflamarea locului unde a fost făcută injecția. Efectele secundare grave sînt extrem de rare, variind de la unul la mie pînă la unu la un milion de doze administrate (uite statisticile CDC). Cazurile de deces în urma vaccinării sînt atît de rare încît nici măcar nu există o metodă de calcul a riscului la care este expus un copil, la vaccinare.

7. Gata, dacă am eradicat o boală, nu mai e nevoie de vaccin. Not so fast! Parcă acum doi ani a fost poliomielita declarată eradicată în Europa. Și, un an mai tîrziu, au apărut două cazuri în Ucraina. Dacă programele de imunizare sînt oprite prea devreme, boala poate reveni, factorul patogen nu dispare imediat.

8. Vaccinurile slăbesc sistemul imunitar al copilului. Omul e construit în așa fel încît, cînd e sănătos, organismul poate rezista asaltului a sute de mii sau milioane de germeni. Un bebeluș poate suporta mai multe vaccinuri simultan, al căror efect va fi chiar de întărire a sistemului imunitar. Exact infecția este cea care slăbește sistemul imunitar. De exemplu, pe fondul unei infecții cu varicelă, un copil devine foarte vulnerabil față de periculoasa bacterie a fascitei necrozante, care poate cauza infirmități grave sau poate fi fatală. De asemenea, copiii cu rujeolă sînt mai sensibili la otite, pneumonii, encefalite și tuberculoză.

9. Unul dintre miturile mele favorite: bolile dispăruseră deja din cauza îmbunătățirii condițiilor de viață, a igienei și nutriției, iar vaccinurile de fapt nu au nici un efect. Da, igiena, nutriția, apa curentă au contribuit masiv la reducerea riscurilor, dar acești factori protejează incomparabil mai puțin decît vaccinurile. Sînt nenumărate cazuri în care, o dată cu reducerea programului de vaccinare, a crescut imediat incidența îmbolnăvirilor. Cînd Marea Britanie, Suedia și Japonia au redus folosirea vaccinului anti-pertussis, efectul a fost dramatic și imediat. În Anglia, rata vaccinării a scăzut de la 81% pînă la 31% de prin 1974, iar pînă în 1978 rata de infectări a crescut de zece ori! Suedia și Japonia au avut experiențe asemănătoare. Un alt exemplu concret se referă la infecția cu Haemophilus influenzae de tip b, a cărei incidență a fost redusă cu 99% în Statele Unite, în urma campaniei de vaccinare din 1985. Pînă la respectiva campanie, nici o măsură de igienă nu reușise să reducă incidența bolii, care cauza infecții grave la circa 20.000 de copii anual, provocînd peste 400 de decese.

Dacă procesul de vaccinare în masă nu continuă, boli aproape eradicate sau dispărute vor reapărea rapid. Și aici trebuie să vorbim despre efectul de protecție al vaccinării în masă. În mod normal, la un procent de peste 95% din populație vaccinată, virusul nu mai reușeste să se răspîndească și să-i afecteze atît pe cei 5% nevaccinați (poate n-au împlinit vîrsta, poate sînt alergici) sau cu sistemul imunitar slăbit (sub tratament cu chemoterapice, de exemplu) cît și pe cei vreo 3% care, deși vaccinați, nu au dezvoltat imunitate. Este așa-zisa imunitate de turmă, în care rata mare de vaccinare îi protejează pe mai toți, nu mai apar epidemii, iar șansele sînt ca cei vaccinați, dar neimunizați, să facă forme ușoare.

Dacă, însă, rata de vaccinare scade, să zicem la 90%, virusul se răspîndește din prima mai ușor, și te trezești cu epidemii în care mai toți cei 10% nevaccinați riscă să se îmbolnăvească, dar și cîteva procente dintre ceilalți. Și dincolo de suferințele lor, inclusiv costurile pentru societate explodează.

10. Vaccinurile conțin mercur, care pune viața copiilor în pericol. Cum spuneam mai sus, deși Organizația Mondială a Sănătății s-a căznit încă din 2002 să stabilească o legătură clară între Thimerosal și autism și nu a reușit asta, substanța a fost scoasă totuși, preventiv, de pe lista ingredientelor tuturor vaccinurilor, cu excepția unui singur vaccin comun (cel antigripal, dar chiar și acesta există în variante fără Thimerosal). Un studiu care probează siguranța vaccinării și absența conexiunii dintre ea și autism găsiți aici.

Astea sînt miturile. Toată știința și toate statisticile adunate în aproape o sută de ani de vaccinări în masă spun că ele sînt doar mituri.

Vă las, în încheiere, cu imaginea unui copil cu pojar. Cei mai mulți au uitat sau n-au văzut cum arată așa ceva niciodată.

By CDC/NIP/Barbara Rice – http://phil.cdc.gov/phil/

De asta, de multe suferințe, de complicații grave, ba chiar și de moarte, îi feriți dacă îi vaccinați.

Și Ministerul Sănătății a lansat recent un site pe care puteți găsi multe răspunsuri fundamentate științific vizavi de vaccinare. E prima campanie de acest gen făcută în România, din cîte îmi amintesc, și e binevenită. Găsiți site-ul aici.