«

»

Oct 25 2016

Roboți, interfețe om-mașină… medicină, deh!

Nu v-am mai povestit de peste o lună ce agerimi au mai făcut cercetătorii din medicină. Și fac pe bandă, mînca-i-ar mama pe ei de copii dăștepți, bravo lor!

160921-preceyes*Doctorii de la spitalul John Radcliffe din Oxford au realizat o operație pe ochi folosind roboți telecomandați. Stați, am zis “pe ochi”? Pardon, ÎN ochi. În principiu, nimic nou. Operații cu ajutorul roboților se fac, deja, de ceva vreme. Însă mereu se făceau pe organe mari, pentru că roboților-chirurgi le lipsea precizia necesară la operații pe organe mici. Pînă acum! Operația efectuată la Oxford a eliminat o membrană de o sutime de milimetru grosime de pe retina unui pacient. Robotul cu ajutorul căruia s-a făcut operația, Preceyes, e operat cu joystick și touchscreen, și ia în considerare inclusiv tremurul mîinilor chirurgului. Are o precizie de o miime de milimetru, înțepenește dacă scapi mîna de pe joystick și, evident, monitorizează totul cu un microscop. Dincolo de ajutorul dat chirurgilor în operații dificile, robotul va fi în stare să facă operații extrem de precise, pe care noi (nu noi toți, doar chirurgii) nu sîntem în stare să le facem acum.

160921-sinapse

Exact cu poza asta au ilustrat cei de la Oxford povestea, deși nu spune nimic despre molecula DeKaKao…

*Alzheimer. Neamțul ăla mic care-ți ascunde lucrurile, de la o vîrstă încolo. Da, ăsta e cel mai cumplit efect al bolii: pierderea memoriei. De efectul ăsta au fost interesați niște cercetători de la University College London (yes, of course, tot cercetătorii britanici, da’ uite că, dincolo de glumă, n-au nici o treabă cu legenda lor din tabloidele autohtone). Ei au studiat procesul de formare/distrugere a amintirilor de lungă durată și modul în care el este afectat de proteinele implicate. Este vorba, în particular, de două proteine, extravagant denumite Wnt și Dkk-1. Wnt modulează comunicarea dintre neuroni, iar Dkk-1 se poate lega de receptorii pentru Wnt ai neuronilor, reducînd acea comunicare. Cercetătorii au demonstrat că afectarea comunicării afectează amintirile, similar cu ce se întîmplă la suferinzii de Alzheimer, unde s-a remarcat o scădere a semnalizării pe bază de Wnt și s-au măsurat valori crescute ale Dkk-1. Și, bineînțeles, implicînd o mică armată de șoareci dedicați cauzei științei, au reușit să demonstreze că reducerea treptată a nivelului de Dkk-1 din hipocampus restaurează amintirile șoriceilor și-i face buni de… de ce-or fi făcînd ei acolo, alergat pe rotițe, fugit de pisici, din astea. Deci, experiment reușit. Singurul lucru care a rămas de făcut acum este să găsească ei, cercetătorii, un tratament pentru a reduce nivelul de Dkk-1 și gata, memory restored!

*Ahh, o știre despre bețivi și cititul gîndurilor! La Texas Tech University, doi cercetători au folosit o inteligență artificială care a studiat un grup de electro-encefalograme de alcoolici declarați, apoi, doar pe baza EEG-urilor unui grup anonim, i-a identificat corect pe cei 25% din grup care s-au declarat alcoolici. E și bine, e și rău. E bine, pentru că realizări de genul ăsta deschid căi noi în neuroștiințe. E rău, pentru că realizări de genul ăsta pot face ca nici în capul tău să nu mai fii singur (și sigur).

160921-monkey-typing*Ahh, o știre despre maimuțe și cititul gîndurilor! O echipă de la Stanford University a folosit un implant neuronal pentru a crea o interfață creier-mașină ce a permis unor maimuțe să tasteze cu viteza de 12 cuvinte pe minut! Relax, nu le-a făcut mai deștepte, tastau și ele ce vedeau, cuvintele n-aveau nici o noimă, cel puțin pentru maimuțe. Sper. Oricum, sistemul le permitea maimuțelor să miște un cursor pe ecran și să selecteze litere fără a mișca un deget. Bineînțeles, cercetătorii au și ei simțul umorului. Deci le-au dat maimuțelor să copieze pagini din Hamlet. Primul care ar putea beneficia de chestia asta e Stephen Hawking, săracul încă se chinuie cu un divais ce-i urmărește mișcarea ochiului, și ați văzut și voi ce greu e!

Text apărut în Cațavencii din 21 septembrie 2016.

2 comments

  1. andu YY

    apropo de maimuțele astea bătătoare la tastatură, când am învățat despre calculul probabilităților , era o
    glumă :probabilitatea ca o maimuță să bată la mașină o piesa de Shakespeare nu e zero, dacă aștepți suficient de mult timp

  2. Tata Uraniu

    iezagt de aia era ironic :)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

:D :-) :( :o 8O :? 8) :lol: :x :P :oops: :cry: :evil: :twisted: :roll: :wink: :!: :?: :idea: :arrow: :| :mrgreen: