Where nobody has gone after

Era 7 decembrie 1972. Fix acum 43 de ani. Nu este deloc o cifră rotundă, dar pentru ce urmează nu ne trebuie cifre rotunde. Ne trebuie doar asta: s-a întîmplat acum peste 40 de ani. La ora 0:33 ora Floridei, o rachetă Saturn V (aia de i-a pierdut NASA schițele și proiectul aia de s-a zvonit că i-a pierdut NASA schițele și proiectul*) lansa de la Cape Canaveral misiunea Apollo 17. Era prima misiune de noapte și ultima misiune a rachetei Saturn V cu echipaj uman. Și ultima dată cînd oamenii au urcat mai sus de 400 555** de kilometri pe cer.

Echipajul era format din Gene Cernan (la al treilea – și ultimul– zbor în spațiu), Ronald Evans și Harrison Schmitt, pentru ambii misiunea asta fiind singura dată cînd au părăsit Terra. Au stabilit și niște recorduri: cea mai lungă misiune pe Lună, cea mai lungă perioadă petrecută în afara modulului lunar, cea mai mare cantitate de roci lunare colectate, cea mai mare durată petrecută în orbită lunară. A fost și prima misiune spațială comandată de cineva fără experiență ca pilot de încercare. Și prima în care nici un membru nu fusese pilot de încercare. Dar, probabil, singurul motiv pentru care misiunea Apollo 17 este cunoscută – în afara cercului mic de space geeks din care cu mîndrie fac parte – este poza asta:

I se spune “The Blue Marble” (Mărgica albastră), este una dintre cele mai difuzate imagini din lume și a fost făcută pe 7 decembrie 1972, de la vreo 45.000 de kilometri, în timp ce Apollo 17 se îndrepta spre Lună.

Și de fiecare dată cînd mă uit la ea sînt copleșit de frumusețea, fragilitatea și singurătatea Terrei în spațiul imens din jur. Asta este casa noastră. Singura. Și trebuie neapărat să facem două lucruri, cît mai rapid cu putință. În primul rînd, să facem (și să păstrăm) curat, ca în orice casă civilizată. Că tare am mai murdărit-o, și riscăm să nu mai putem trăi în halul ăsta. Și în al doilea rînd, e timpul să avem un nou cîntecel: “Am plecat să colonizăăm, dom-dom să-nălțăm!”. Da. Pentru binele nostru ca specie, e cazul să ne mutăm puțin și pe Lună, Marte sau și mai departe. Să nu ne ținem toate ouăle într-un singur coș. N-am dorințe mari, vedeți?

Text apărut în Cațavencii din 9 decembrie 2015.

PS pe pagina Cațavencii mi s-a atras atenția că am greșit, și repar acum greșelile:

*blue-print-urile rachetei Saturn V n-au fost pierdute, sînt bine-mersi la NASA, zvonul a apărut în 1996 într-o carte și au fost demontate cîțiva ani mai tîrziu de către cei de la NASA. Povestea e aici. Spre rușinea mea, a trebuit să treacă 15 ani ca să aflu și eu despre asta.

** Oamenii au trecut de fapt de înălțimea de 400 de kilometri. Pentru că au fost în cîteva misiuni de reparare a telescopului spațial Hubble. Adică pe o orbită de vreo 550 de kilometri. Deci tot ce se poate spune e că a fost “ultima dată cînd cineva a urcat mai sus de 555 de kilometri”. Sorry!