Cum mi-am plătit taxele online

Lume, lume! Vreau să vă anunț pe această cale că statul român a intrat în secolul XXI (21, pentru cititorii de litere, dar nu și de numere romane). De fapt, a intrat doar în secolul XX, dar tot e un progres: am reușit să-mi plătesc taxele online!

M-am interesat cum se procedează și am aflat că tot ce aveam de făcut era să verific dacă Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale Sector 4 e înscrisă pe ghiseul.ro, iar apoi să ajung la sediul lor cu o copie după buletin și o cerere-tip, ca să mi se elibereze un cont cu parolă, pe care să le folosesc dup-aia la plata de acasă a impozitelor locale.

Da, știu. E o tîmpenie cît casa. Însă eram dispus să fac inclusiv asta, ar fi fost one time only, dar dup-aia puteam să rezolv totul din fața calculatorului. Aici a venit prima surpriză: am sunat la numărul DGITLS4 și o domnișoară foarte de treabă mi-a spus că nu e nevoie să ajung la ei cu hîrțogăraia. Că e suficient să trimit prin email copie după CI și cererea aia (printată, semnată și scanată totuși, ca să nu scăpăm total de absurd). Cică în cîteva minute se rezolvă, îmi trimite ea user/parolă ca răspuns la mailul meu.

Zis și făcut! Am trimis hîrtiile la DGITLS4 și… nimic. Două zile mai tîrziu am sunat din nou, mi-a răspuns aceeași (sau poate altă) domnișoară de treabă, care după explicațiile clasice (“o fi intrat în spam răspunsul”), admite totuși că i-o fi scăpat mesajul meu, îl găsește și, în vreo zece minute, primesc înapoi un mail cu user și parolă.

În încă zece minute modificasem deja userul/parola și-mi plătisem taxele. Și ale mele, și ale Simonei. Singura chestie care nu mi-a plăcut a fost că n-aveam mai multe detalii despre ce plătesc, doar niște numere și indicații (proprietate, mașină, din astea), însă sumele erau clar itemizate, aveam și discount… Una peste alta, am trăit o experiență supierbă și foarte scurtă, demnă de locul ăla 6 pe care-l are România la viteza Internetului.

N-am idee cît a costat informatizarea astea (mi-e și frică să aflu) dar iată că se poate. Știu, e un început patetic, cinșpe ani după ce americanii treceau printr-o criză, deja, a dotcomurilor. Dar e un început. Abia aștept ca, niște ani și mult mai multe milioane de euro mai tîrziu, să am la dispoziție un sistem în care îmi bag CNP-ul și văd tot ce datorez statului român. Fără să mai vorbesc, fie și la telefon, cu vreo domnișoară, fie ea și de treabă.

Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații (ANCOM) zice că, la sfîrșitul lui 2014 aveam vreo 16 milioane de conexiuni la internet, din care 4 milioane (20% din populație) erau în puncte fixe. Internet acasă, cum ar fi. Între timp, în România există 319 orașe și 2850 de comune. Dintre care pe ghiseul.ro sînt 180 (cu 6 sectoare la București). Deci doar 5,6% din toate punctele care colectează taxe locale. Însă probabil că locurile în care se poate plăti prin Internet acoperă o vastă majoritate a populației.

Așa că, dacă citiți textul ăsta, e destul de probabil să vă puteți plăti taxele locale online, ceea ce vă recomand călduros. Ar fi micul vostru gest împotriva unei birocrații la fel de utile ca un dosar cu șină. Dar, mai ales, vă salvați cîteva milioane de neuroni și un timp mult mai valoros ca banii. Baftă!