«

»

Jun 29 2015

(P) Și au trăit curioși pînă la adînci bătrînețe

Nu mai țin minte cîți ani aveam cînd am citit cartea lui Frank Edwards, “Farfuriile zburătoare, o chestiune serioasă”. Cred că printr-a doua-a treia. Ce-mi aduc aminte este că, după ce am terminat-o, am scris cu un creion, pe interiorul copertei, “Jur să mă fac astronaut. Dacă nu, popă.” Așa era, subliniat.

N-am ajuns astronaut, cred că de-acum v-ați dat seama. Evident, nici preoția nu m-a tentat.:) Dar am încercat să ajung cît mai aproape de stele. Cumva pe ideea “dacă nu mergi tu la stele, vin stelele la tine”.

Cu ochii în stele am plecat, peste ani, în Statele Unite și am ajuns să predau astronomie studenților din primii ani de facultate. La chestia asta, deja captivantă, se adăuga faptul că, pe lîngă teorie, mai făceam și practică, noaptea, cu un telescop. Ba, uneori, erau și ore pentru public, în care veneau oameni curioși din oraș să le arăt minuni pe cer.

De unul dintre curioșii ăștia îmi aduc aminte cu drag și acum. Era un puști (avea vreo 20 de ani, eu aveam 25, da?) care m-a înnebunit cu întrebările. Voia să știe totul despre orice. Nu numai din ce îi arătam eu prin telescop. Mă rog, după vreo jumătate de oră de întrebări din public și povești de-ale mele, puștiul mă trage deoparte și mă întreabă, conspirativ: “Auzi, da’ Nebuloasa Inelară poți să mi-o arăți? Adică, dacă vin cu prietena mea într-una din serile următoare, ne-o arăți?”

M57_The_Ring_Nebula

Sursa: NASA/STScI/AURA

Pentru cine-i curios, Nebuloasa Inelară este o stea care a murit și care și-a aruncat straturile superioare în spațiu. Înainte ca o stea să moară, arată ca o ceapă. Are straturi-straturi de hidrogen, heliu și alte alea. Cînd moare, le aruncă în spațiu și se face o nebuloasă. Asta inelară se cheamă așa pentru că e în formă de inel.

“Hmm, da’ de ce vrei tu musai să vezi Nebuloasa Inelară?” “Păi, m-am gîndit s-o cer în căsătorie pe prietena mea, și mi s-a părut romantic așa”.

M-a durut, dar a trebuit să-l dezamăgesc: Nebuloasa Inelară urma să se vadă pe cerul nostru peste vreo șase luni.

Tot a venit cu prietena lui săptămîna următoare. Nu i-a spus nimic, deci suspectez că a amînat cu juma’ de an surpriza. Dar și ea era la fel, voia să știe totul despre ce rămăsese neîntrebat de iubitul ei.

 

Îmi plac mult oamenii curioși și m-am distrat mult imaginîndu-mi cum ar fi copilul ăstora doi, mai ales în etapa “de ce”-urilor. Sper că au rămas la fel cum i-am cunoscut și că, într-o bună zi, și-au dus șoarecul la un telescop, să-i bată la cap și pe profesioniști cu întrebările.

Și, de fapt, aici voiam să ajung: v-am deranjat și eu cu o întrebare, în urmă cu două săptămîni. Iar acum a venit momentul să anunț cine dintre cititorii mei curioși cîștigă premiul Discovery.

Vă întrebam, atunci, cum oprești un asteroid.

Între timp, avem și răspunsul vostru.

And the winer iiiiiisssssss

Drumroll, please

Pepeman

Nu poţi distruge sau devia pietroiul de pe Pământ, no way. Ne lipsesc bombardelele, know how-ul şi cei 10.000 de specialişti îndelung aşteptaţi. Se cere, deci, o abordare piraterească. Cum ne-am plantat drăcovenia aia de robot puturos pe cometă, io zic că putem delega câţiva bărboşi bine să agaţe cu harponul bolostânca, să instaleze niscaiva AMC-uri pe dânsa şi să se coordoneze în măsurători cu cei dragi, de-acasă – Roger!. După ce se cade de acord, se preia controlul asupra navei-asteroid cu mici modificări de traiectorie provocate de explozii nucleare succesive şi controlate. Frânare, accelerare, corecţii laterale, mă rog, tot tacâmul ca să nu ratezi întâlnirea. La vreun an-doi de la abordare, ar trebui ca echipajul să fie în măsură să piloteze astrul ceresc direct în Lună, să-i mai dea o bortă, că pe partea aia oricum nu se vede. Şi chiar s-ar putea salva şi ei, cu un modul, o navetă, ceva, să vină la o bere rece cu noi. Facem cinste.

Domnu’ Pepeman, să treceți, vă rog, pe la recepție, să vă lăsați poza și să încasați coverphoto-ul de “curiosul curioșilor”.

Au mai fost cîteva comentarii care m-au amuzat:

Ion: Mno, eu cred ca depinde foarte mult daca e asteroid sau asteroida. Daca e asteroid, ii pregatesti rapid un platouas cu o bere rece si o telecomanda. Sigur pune frana sa bea berea si sa vada ce MAI e pe la stiri. Daca e asteroida, ii spui ca pare cam obosita si ca isi cam arata varsta. Sigur se va intoarce sa isi aanjeze putin machiajul.

Sorinitz: Ca fost (pana a retrogradat Poli) privitor -spectator atat a Ligii lui Mitica precum si a canalelor Discovery, dau raspunsul simplu: tragi de timp , dar nu ca in Liga lui Mitica ci la propriu, astfel ca sa se evite coliziunea. Cum? naiba stie, un camp gravitational, o saltea, ceva acolo ca nu-s Mourinho sa le stiu pe toate.

Carmelita: Norris, Chuck Norris!

Pînă la urmă, să facem orice, numai să salvăm Pămîntul. Chiar ar fi păcat să n-o facem.

USA Sunrise

Toată povestea asta despre curiozitate, pe care am început-o aici, are legătură cu aplicația lansată de Discovery la împlinirea a 30 de ani. Oamenii de la Discovery și-au pus în cap să realizeze o hartă a curiozității, iar Curiosity mApp a făcut exact asta: a colectat curiozitățile feisbuciștilor și le-a pus pe hartă. Le puteți vedea și voi din 30 iunie pe pagina de Facebook a Discovery Romania.

Vă las cu o meditație personală: vorba aia, “curiozitatea a omorît pisica” este extrem de falsă. Garantez. Am o pisică foaaarte curioasă și remarcabil de vie. Excesiv de vie.

 

 

 

2 comments

  1. Ion

    Hihihi, ma bucur ca te-ai amuzat ca si io m-am amuzat :lol:

  2. pepeman

    Mulţumesc, o să trec pe la recepţie cât de curând. Momentan sunt cazat în altă parte.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

:D :-) :( :o 8O :? 8) :lol: :x :P :oops: :cry: :evil: :twisted: :roll: :wink: :!: :?: :idea: :arrow: :| :mrgreen: