«

»

Jun 17 2015

(P) Curiozitate, că-i mai faină decît toate

Cea mai veche amintire a mea are de a face cu curiozitatea. Bine, exagerez puțin. Prima mea amintire e despre minutul ăla terifiant din 4 martie ’77. Trăiam în Bacău, aveam doi ani jumate (dacă vă mirați cum de am amintiri așa timpurii, treceți voi la vîrsta aia printr-un așa eveniment și vorbim cînd mai creșteți), mama era gravidă cu frate-miu și mai era și bunica la noi. Nu știu nici acum de ce, dar cînd a început balamucul, primul meu reflex a fost să fug sub pătuțul meu, unde aveam colecția de jucării. Tata a avut o listă tare grea de priorități cînd s-a potolit zguduiala: s-a chinuit să mă scoată de sub pat, m-a luat de-o aripă, a luat-o și pe mama pe sus și dacă ar fi putut, ar fi luat-o și pe bunică-mea în dinți să fugim cu toții afară. N-a putut, așa că s-a întors după ea. Asta este prima mea amintire.

Sînt sigur însă că, imediat ce mi-au schimbat scutecele (pline!), am întrebat: “da’ di și?”. (Crescusem pînă atunci în Bucovina.)

Sigur ați trăit asta, dacă nu cu ai voștri, atunci cu ai prietenilor: toți copiii trec prin faza “de ce”-urilor, care-i face pe părinți să se suie pe pereți, cu rezultatul (previzibil) că-l aud pe ăla micu’: “da’ de ce v-ați suit pe pereți?”.

Eu cred că am intrat în etapa “de ce”-urilor chiar atunci, la cutremur. Însă, cumva, n-am mai ieșit niciodată. Și este un dar la care țin tare mult: superputerea de a mă uita la un nor și a mă întreba “de ce?”. E la fel de frumos și mă bucur de el chiar și după ce am aflat de ce există și cum funcționează. Ba, între timp, am învățat să fabric și eu nori într-un bidon de apă, și ar trebui să vedeți fețele copiilor cînd o fac.

 Am crescut. Am fost suficient de curios să aflu ce se ascunde în prize încît ai mei le-au blocat cu dopulețe din alea speciale. Apoi am fost atît de intrigat de chibrituri și foc, încît mama m-a lăsat să aprind unul. Fascinant! Pînă mi-a ajuns flacăra la degete. Dup-aia m-am mai jucat cu focul doar cînd m-a lovit curiozitatea pentru chimie. Da, știu, de neînțeles, dar am avut și o fază din asta. Aveam și laborator, luam eprubete și pahare Berzelius de la farmacie. Tata lucra la Combinatul de Îngrășăminte Chimice, iar laborantele de acolo îmi dădeau mereu substanțele de care aveam nevoie. Și acum povestesc, exagerînd ca un pescar, cum am explodat, odată, bucătăria. În realitate, doar am umplut-o de fum și funingine și au pocnit cîteva eprubete.

Îmi aduc aminte și de sistemul meu solar egocentric: mergeam în drum spre școală, prin clasa a doua, și mă gîndeam: “de fapt, eu stau pe loc, Pămîntul se învîrte sub mine, din cauză că pășesc”. Mă minunam singur de cît de isteț am fost cu ideea asta. Pînă cînd l-am văzut pe primul om care venea înspre mine și mi s-a năruit cosmologia.

Despre curiozitatea privind acțiunile unei furnici sub raza de soare concentrată de lupă, sau mirările legate de comportamentul unei șopîrle lăsată fără coadă nu vă mai povestesc. N-am fost eu, era un vecin obraznic! :D

La un moment dat am descoperit, în biblioteca școlii, “Lumea tăcerii” a lui Jacques-Yves Cousteau și mi s-a declanșat atracția pentru adîncuri. Nici de asta n-am scăpat încă.

Am crescut și mai mult și, în urma lecturilor obligatorii din Cireșarii (obligatorii pentru 12 ani, nu la școală, deși ar fi fost fain) mi-au crescut furnici pe talpă și m-am apucat, împreună cu cîțiva colegi entuziaști, de expediții pionierești. Voiam să vedem lumea, căutam tot timpul să aflăm ce e după următorul vîrf.

În liceu, la curiozitatea despre natură s-a mai adăugat una despre oameni (mă rog, jumătate din ei; hormonii, deh). Și cam tot atunci am descoperit cerul. Am văzut pentru prima dată inelele lui Saturn și o stea care privită prin binoclu s-a transformat în două iar apoi, în telescop, a devenit patru. Mi-a intrat microbul cosmosului în sînge, și de atunci am tot căutat să înțeleg mai multe despre Univers. Am crescut mare, dar de fapt asta a însemnat niște “de ce”-uri mai complicate.

Long Exposure of Stars. (Getty AKA: 117149822)

Asta prețuiesc cel mai tare: faptul că încă mă pot uita la lume cu mirare, abia așteptînd să văd ce o să mai descopăr.

Și cred că așa sînt și cercetătorii: niște copii mari care, din fericire pentru noi, n-au încetat niciodată să întrebe “de ce?”. De fapt, sînt sigur. Chiar și Einstein spunea: “n-am nici un talent anume. Sînt doar extraordinar de curios”.

De ce vă povestesc toate astea?

Pentru că nu sînt singurul care iubește curiozitatea. Mai e cineva, poate ați auzit despre Discovery. :) Da, azi e ziua de naștere a Discovery Communications, care împlinește frumoasa vîrstă de 30 de primăveri. În 1985, cînd a fost lansat Discovery Channel, a fost prima televiziune din lume dedicată documentarelor. Aducea lumea în casele curioșilor, cum ar fi.

De prin 1997 sînt și în România. Aici au crescut la cinsprezece canale: Discovery Channel, TLC, Animal Planet, ID Xtra, Discovery Science, Discovery World, ID Investigation, Discovery Showcase HD, Discovery Turbo Xtra HD, Animal Planet HD, Discovery Science HD, Eurosport, Eurosport HD, Eurosport 2, Eurosport 2 HD.

De ziua lui, Discovery lansează o aplicație care, la final, va alcătui o hartă digitală a curiozității oamenilor din Europa de Sud-Est. Curiosity mApp este felul lui Discovery de a vă spune că, deși au crescut și ei mari, și-au păstrat misiunea de a vă răspunde la “de ce”-uri. Aplicația (disponibilă pe pagina Facebook a Discovery Romania) are zece categorii, fiecare cu întrebările ei, și își propune să adune curiozitățile fanilor în așa fel încît, la final (pe 30 iunie) să ne dea harta asta a curiozității, cu statistici și detalii.

Ei, și aici ajungem la voi, cititorii la fel de curioși ca mine. Vă invit să răspundeți, în comentarii, la o întrebare “simplă”:

Cum oprești un asteroid?

Vreau să vă dezlănțuiți. Pentru că Discovery ne-a dat nouă, blogului sciencefrition.ro, categoria “Explorarea Universului”. Adică autorul celui mai interesant/captivant/îndrăznețo-amuzant răspuns (descrierea e intenționat vagă, eu aleg, deci vrăjiți-mă :) ) va avea onoarea să fie “imaginea” categoriei cînd se afișează statisticile. Și să primească materiale dedicate pentru Facebook, numai bune să te dai rotund că ai fost “curiosul curioșilor”.

Așa că vă aștept răspunsurile, pînă pe 25 iunie. Și, între timp, dați o tură pe la Curiosity mApp, să ne mîndrim și noi că am contribuit la o hartă. Vorba aia: “cine n-a plantat un pom, n-a construit o casă și n-a contribuit la o hartă, ăla…să înceapă cu harta, că-i cel mai simplu.”

15 comments

1 ping

Skip to comment form

  1. mtz_ro_2003

    Fara legatura cu concursul, doar pentru ca mi-a pocnit nuastrusnicia in cap… :)
    Mai bine il chemama pe Arhimede cu parghia lui ca sa ne ferim de asteroid :lol:

  2. deaddy

    Cum opresti un asteroid?! Nimic mai simplu, il chemi pe Bruce Willis, sau pe Samantha Carter (sau hai, lucky guess, nu opreste nimeni un asteroid, poate doar sa-l dezmembreze, contine foarte mult fier… destul de vechi).
    Da mie altundeva mi-a fugit mintea cintind asta: “Zorba sees everything every day as if for the first time”. Si nu, nu stiu toate versetele din “Alexis Zorba”, am rugat pe prietenul Goagăl sa m-ajute, ca parca se potriveste aici.

  3. pepeman

    Nu poţi distruge sau devia pietroiul de pe Pământ, no way. Ne lipsesc bombardelele, know how-ul şi cei 10.000 de specialişti îndelung aşteptaţi. Se cere, deci, o abordare piraterească.
    Cum ne-am plantat drăcovenia aia de robot puturos pe cometă, io zic că putem delega câţiva bărboşi bine să agaţe cu harponul bolostânca, să instaleze niscaiva AMC-uri pe dânsa şi să se coordoneze în măsurători cu cei dragi, de-acasă – Roger!. După ce se cade de acord, se preia controlul asupra navei-asteroid cu mici modificări de traiectorie provocate de explozii nucleare succesive şi controlate. Frânare, accelerare, corecţii laterale, mă rog, tot tacâmul ca să nu ratezi întâlnirea.
    La vreun an-doi de la abordare, ar trebui ca echipajul să fie în măsură să piloteze astrul ceresc direct în Lună, să-i mai dea o bortă, că pe partea aia oricum nu se vede. Şi chiar s-ar putea salva şi ei, cu un modul, o navetă, ceva, să vină la o bere rece cu noi. Facem cinste.

  4. Fifi

    Habar n-am cum se poate devia un asteroid. Sincer, sper sa nu se devieze si sa loveasca Casa Poporului (plina ca pampersul din povestea ta!).
    Eu voiam “dacat” sa ma bag in seama si sa-tz zic ca m-am distrat la citire. F. haios text:)

  5. soriniz

    Ca fost (pana a retrogradat Poli) privitor -spectator atat a Ligii lui Mitica precum si a canalelor Discovery, dau raspunsul simplu: tragi de timp , dar nu ca in Liga lui Mitica ci la propriu, astfel ca sa se evite coliziunea. Cum? naiba stie, un camp gravitational, o saltea, ceva acolo ca nu-s Mourinho sa le stiu pe toate.

    1. Cristi

      eu zic ca mai bine dai spaga, ce rost are sa pierzi timp?:)

  6. Mihai

    Cum deturnezi un asteroid? Pai il ameninti ca daca pica in Romania si nu o distruge din prima, va muri de nervi:p

  7. Carmelita

    Norris, Chuck Norris!

  8. Ion

    Mno, eu cred ca depinde foarte mult daca e asteroid sau asteroida. Daca e asteroid, ii pregatesti rapid un platouas cu o bere rece si o telecomanda. Sigur pune frana sa bea berea si sa vada ce MAI e pe la stiri. Daca e asteroida, ii spui ca pare cam obosita si ca isi cam arata varsta. Sigur se va intoarce sa isi aanjeze putin machiajul :evil:

  9. Asteroid

    dar ce e cu conspiratia asta aici, dom’le? :P

    1. Tata Uraniu

      Ce conspirație, asteroidule?

    2. Cristi

      chiar asa, ce conspiratie? nu e nicio conspiratie! :mrgreen:

  10. ckiaky narris

    Pasul 1: Cumperi o nokia-caramida;
    Pasul 2: Il angajezi pe Chiak Norris
    Pasul 3: Iti cumperi un costum negru, ca in filmele Mission Impossible
    Pasul 4: Iei un camion cu remorca
    Pasul 5: Te duci in America
    Pasul 6: Furi o racheta de la NASA costumat in negru
    Pasul 7: O pui cumva in camion(o dezmembrezi sau ceva, nu stiu, eu nu sunt mama ta sa iti spun)
    Pasul 8: Stai cuminte un an-doi pana nu mai esti cautat de FBI, CIA, SEAL 6 etc.(pentru ca ai furat naveta spatiala in valoare de milioane de dolari)
    Pasul 9: Te duci pe un aeroport cu tot cu racheta, ii dai acel nokia pe care l-ai cumparat lui Chuck Norris, il duci in racheta, te duci dupa el ca sa pilotezi nava si chestii, iti faci cruce ca tot romanul si incepi numaratoarea inversa:10…9…8…7, te plictisesti cand ajungi la 4 si urli:”TINETI-VA BINE!”. Pornesti motoarele si acum esti in spatiu;
    Pasul 10: Astepti acolo pana vezi asteroidul, iar cand il zaresti ii spui lui Chuck sa iasa din naveta, sa ia nokia-ul si sa il arunce in asteroid
    Pasul 11: Explozii, Michael Bay, chestii, ai salvat lumea etc. Si primesfti un premiu si cateva miliarde de dolari

    -THE END-

  11. Io

    Io incep prin a te felicita pentru advertorial.
    Remarcabil e si faptul ca s-a platit, asta inseamna ca blogul are trafic, iata ca si calitatea face trafic. Bravo!

    La cutremurul din ’77 ma inregistram la chitara si s-a rasturnat microfonul. A intrat apoi mama la mine in camera si mi-a spus de cutremur, mi-a aratat ca se misca lustra. Atit. Cu precizarea ca eram in Transilvania si s-a simtit mult mai putin decit la tine.

    Acuma: sa opresti un bolovan. Pai nu poti. A, poti sa-l opresti in raport cu ceva, il lipesti de ceva sau il faci sa pice pe ceva si atunci se cheama ca l-ai oprit in raport cu ceva-ul ala. Asta da. In raport cu orice nu-l vei opri atita timp cit exista.
    Daca e vorba de unul pe traiectorie de coliziune cu Terra, cum cred de fapt ca e pusa intrebarea, atunci ori il incetinesti/grabesti oleaca (pui niste rachete pe el sa genereze impuls, nici macar nu trebuie sa fie mari) ori agati de el o “pinza” solara mare si cu timpul presiunea radiatiei face aceeasi treaba.

  12. Alex

    Eu zic sa-l vopsim pe asteroid. Ii modificam astfel albedo-ul, intra Yarkovsky effect in treaba mai puternic si in cativa ani am scapat de bolovan. Cica functioneaza si cu asteroizi din astia mai mari, de pana la 10km diametru, care i-a dilit pe dinozauri. Cu ceva vopsea fac eu cinste, mi-a ramas de la cat am vopsit la casa.

  1. (P) Și au trăit curioși pînă la adînci bătrînețe » Science Friction

    […] « (P) Curiozitate, că-i mai faină decît toate […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

:D :-) :( :o 8O :? 8) :lol: :x :P :oops: :cry: :evil: :twisted: :roll: :wink: :!: :?: :idea: :arrow: :| :mrgreen: