«

»

Apr 16 2015

I see dead species

În ultimii cinci sute de milioane de ani au fost cinci extincții majore ale vieții pe Terra. După definiție, asta înseamnă ca cel puțin 75% dintre specii să fi dispărut în mai puțin de 2 milioane de ani. Într-una dintre ele, The Great Dying, peste 95% dintre specii au, hm, murit, după cum spune și numele. Toate s-au întîmplat din cauze catastrofice, credem acum: asteroizi, vulcani, radiații cosmice, mișcarea plăcilor tectonice. Dar nu e cazul să vă doriți să fi asistat la așa ceva. Din două motive: 1) probabil nu ați fi supraviețuit și 2) sîntem în plină extincție, chiar acum.

Da, da, există semne că sîntem martorii unei extincții a speciilor care a început acum vreo 40.000 de ani. Cam cînd au început oamenii să părăsească Africa. :)

002-1920x1080-TheSixthExtinction-wallpaper

Speciile apar și dispar și fără evenimente extraordinare, de aceea există ceea ce se cheamă “rata de fond” a disparițiilor: de la una la cinci specii pe an. Dar în prezent se pare că dispar cam trei specii pe oră! – zice Convenția privind Diversitatea Biologică a ONU. E mai mult decît numărul de specii noi descoperite, și aparent este cea mai mare rată de extincție din istoria Terrei, conform Muzeului American de Istorie Naturală. Cei de la How Stuff Works au inventariat cauzele extincției speciilor. Judecați voi cîte dintre semne se află în jurul nostru.

Cea mai importantă cauză este pierderea habitatului – noi, oamenii, folosim cam jumătate din uscatul disponibil. Iar cei mai mulți cred că pierderea habitatului are de a face cu uscatul. Dar, de fapt, oceanul e cel mai în pericol: pînă în 2012 jumătate din coralii din lume dispăruseră. La fel, o treime dintre pădurile de mangrove. Nu mai zic nimic de pescuitul excesiv. Întrebați-i pe conservaționiștii deltei.

130522-potato-famine-vmed-617p.380;380;7;70;0O altă cauză majoră este pierderea biodiversității. Poate mai țineți minte marea foamete a cartofului, din Irlanda anului 1845. Ea a fost provocată de o ciupercă transportată de aer și a distrus toți cartofii, din cauză că biodiversitatea speciei cam dispăruse. Avea de a face tot cu pierderea habitatului: o suprafață mai mică a dus la o diversitate genetică mai mică, deci o sensibilitate mult mai mare la paraziți. Se întîmplă și azi: monoculturile și exploatările fermiere industriale duc exact la același lucru, prin înlocuirea diversității de pe o suprafață mare cu o singură cultură.

Invasive illoSpeciile invazive sînt un alt factor: introduse într-un ecosistem nou, dacă nu au prădători naturali, populațiile lor scapă de sub control. Și mănîncă totul. Aparent, speciile invazive contribuie la distrugerea a 42% dintre speciile pe cale de dispariție din lume.

179065708Alt motiv de extincție este creșterea temperaturilor. Diverși cercetători spun că cel puțin un sfert dintre plante și animale ar putea să dispară din cauza încălzirii globale. O variație medie de doar un grad Celsius ar duce la periclitarea a peste 30% dintre specii.

6853861_f248Diferența dintre celelalte extincții și cea din zilele noastre? În trecut viața aproape a dispărut de pe Terra din cauza unor factori asupra cărora ea, viața, nu avea nici un control. În schimb, se pare că ce se întîmplă azi (cînd zic “azi” vorbesc geologeza, adică în ultimele zeci de mii de ani) își are cauzele în activitatea umană. Sîntem de departe cea mai invazivă specie, de încălzit planeta o facem la greu, afectăm biodiversitatea prin agricultură și, în general tot prin agricultură, ocupăm habitatul altor specii. O fi bine, o fi rău? Hai să ne vedem peste două milioane de ani, să hotărîm. Ce putem spune sigur este că vom avea o lume nouă. Nu știu dacă va fi și minunată.

Text apărut în Cațavencii din 11 martie 2015.

8 comments

Skip to comment form

  1. Valentin Berceanu

    Și totuși, problema cu numerele astea mari și ratele fantastice de dispariție ale speciilor despre care adoră environmentaliștii să predice este următoarea: conform cu rata de dispariție a speciilor, pămîntul se va goli de sprecii în 304 ani (luînd în considerare numărul de specii stabilit printr-un studiu din 2013, dacă ne-am lua după un alt studiu din 2011 ar fi vorba de vre-o 400 de ani). Dar, din cele 26.280 de specii care s-ar fi stins în cursul anului 2014, îmi puteți enumera 5? Hai, sunt dispus să cred că mass media le boicotează și de asta n-am auzit de nici una, dar environmentaliștii sunt în miezul problemei și atunci când calculează o rată de dispariție se presupune că știu și numele speciilor care au dispărut, nu?

    1. Tata Uraniu

      Faptul că eu sau dvs. nu știm, neapărat, cinci specii dispărute nu înseamnă absolut deloc că biologii nu le știu. Nu environmentaliștii, pentru că de dispariția speciilor se ocupă biologii. Doar le transmit rezultatele muncii lor environmentaliștilor. Dar uite o listă:http://www.livingalongsidewildlife.com/2014/12/22-animals-that-went-extinct-in-2014.html
      Uite și un articol din The Guardian, pentru conformitate: http://www.theguardian.com/environment/2014/sep/29/earth-lost-50-wildlife-in-40-years-wwf
      O postare a World Wildlife Fund pare să vă contrazică, cu cele 26.280 de specii dispărute: http://wwf.panda.org/about_our_earth/biodiversity/biodiversity/. Numărul fix e ciudat cu atît mai mult cu cît, adesea, dispar specii pe care nici nu le-am identificat. Un calcul scurt spune că, dacă ar fi vreo 8,7 milioane de specii (estimare, vasta majoritate sînt insecte, dar deja sînt identificate peste 1,5 milioane, http://www.bbc.com/news/science-environment-14616161) și ar dispărea vreo 0,01-0,1% pe an (estimările experților, biologi, nu environmentaliști) mie îmi dă că ar dispărea între 870 și 8700 pe an. Deci nu prea știu de unde scoateți chestiile astea cu 400 de ani. Dar, oricum, niciodată n-au dispărut toate speciile. Unele se adaptează.
      Uite, dacă aveți timp și răbdare, un text mai amplu din Enciclopedia Britannica descrie cum se întîmplă procesul ăsta de evaluare a ratelor de dispariție. Nu trebuie să le știi numele musai: http://www.britannica.com/EBchecked/topic/133385/conservation.

      1. Valentin Berceanu

        Numărul dat de mine era plecat de la afirmația că, în prezent, dispar 3 specii pe oră. 3x24x365 = 26,280 de specii pe an. 8,7 milioane împărțit la 26.000 dau vre’o 334 de ani. Pentru numărul mare am folosit estimarea din 2011 care dădea un număr posibil maxim de 9,5 milioane.
        Repet că rata de 3 specii pe oră nu e a mea, deci WWF nu pare să mă contrazică pe mine. Am să revin după ce citesc și linkurile date mai sus.

      2. Tata Uraniu

        DA, asta cu trei specii pe oră pare puțin cam mare. cred că cu vreun ordin de mărime cel puțin.

  2. Io

    Te citesc cu multa placere si aici nu pot decit sa mirii usor amuzat. Mi-au cazut in mina multe informatii de gen si drept sa-ti spun prefer o rezerva prudenta pentru citeva motive:
    – nu avem un inventar al speciilor si-atunci cum naiba stim cite dispar procentual au ba;
    – orice vietate ocupa o nisa de piata. Pe nisa aia se pot bate mai multe vietati si cea care se adapteaza va trai sau la fel de bine acea nisa poate sa dispara (cam cum se intimpla cu creioanele in ziua de azi, sa spunem in favoarea pixurilor, functia – scrisul de mina – ramine. Cit va mai ramine);
    – cred ca ignoram cu desavirsire in studiile astea razboiul care are loc la nivel microscopic, in pernele si cearsafurile noastre (acarieni&stuff), pe pielea noastra (cite sint, 2 milioane de bacterii pe cm patrat de piele?) etc
    – nu mi se pare deloc ca Universul are vreo treaba cu viata, zau (argumentele lui NDT sint intr-adevar frumoase dar asta nu e destul, chiar el spune in alta parte cit din Terra dar si cit din Univers “vrea” de fapt sa “ne” ucida);

    A propos, TU, scrii ceva despre teoria cu 10 la puterea 600, universurile copii etc. Setul asta de idei mi se pare cu totul fascinant.

  3. Tata Uraniu

    Io, extincțiile au existat, sînt tone de dovezi despre asta. Iar cînd s-a întîmplat, nișele de care vorbești au fost eliberate pînă cîteva milioane de ani mai tîrziu, cînd au fost ocupate la loc. Există un link mai sus care explică și cum se estimează procentul de dispărute, cre’ că am pus un link și cu cele mai recente estimări privind numărul total de specii.
    Nu e vorba că universul ar avea ceva cu viața. Doar că, în istoria Pămîntului, viața a fost aproape obliterată de cîteva ori deja. Ideea ar fi că Universul nici nu se dă peste cap să protejeze viața, evident. I se fîlfîie, cred. Deci diverse catastrofe se întîmplă, viața se împiedică, se ridică și merge mai departe. Chiar acum, catastrofa sînt oamenii. N-o zic eu, o zic mulți cercetători, mult mai pregătiți și mai cu argumentele la ei decît sînt eu. Studiile există și sînt validate de peer-reviewers, nu le scot environmentaliștii îngrijorați din burtă.
    Microorganismele gen acarieni sînt și ele afectate. Nu prea știu de bacterii, se pare chiar că au fost responsabile de una dintre extincții prin oxigenarea atmosferei.

  4. Io

    Yep, cu bacteriile e cit se poate de adevarat. Au modificat cu sirg compozitia atmosferei timp de vreo 3 miliarde de ani de la cea din primele 4-500 mil de ani (cam pe-atunci pare ca a aparut viata pe Terra, la DOAR 4-500 mil ani de la formarea planetei ceea ce e extraordinar de rapid, la vremea aceea Terra era ceva pe linga care Infernul lui Dante pare Disneyland) metabolizind CN, metan, sulf si-alte chestii sufocante si eliberind in atmosfera oxigen. Da o cautare dupa cianobacterii/stromatolite si vezi, nu e domeniul meu, ma iarta. Dar inca nu stim ce a provocat Prima Mare Extinctie, avem deocamdata 2-3 teorii, mai vedem, poate-apar si altele si se va gasi confirmarea pina la urma. :)

  5. Tata Uraniu

    Corect, sînt mai multe variante, da’ cel mai probabil, după capul meu, e că s-au întîmplat mai multe lucruri simultan. Și aia cu bacteriile care au făcut mult sex, și erupții…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

:D :-) :( :o 8O :? 8) :lol: :x :P :oops: :cry: :evil: :twisted: :roll: :wink: :!: :?: :idea: :arrow: :| :mrgreen: