Vine, vine priimăvaraaa! Doar că e mai scurtă

Și nu din cauză că încă e urît afară, deși ne apropiem de sfîrșitul lui martie. (Scriam săptămîna trecută). Nu, e chestie de astronomie, iar asta e nițel diferit de primăvara noastră tradițională, care începe la 1 martie și se termină pe 31 mai. În astronomie, lucrurile sînt altfel.

Totul pleacă de la definiția începutului verii: cînd axa polară este îndreptată spre Soare, ca în poza de mai jos.

Se cheamă solstițiu de vară și este ziua cea mai lungă în emisfera nordică. Iarna începe exact în partea opusă, cînd axa polilor este îndreptată “cu spatele” la Soare. Ăla e solstițiul de iarnă, ziua cea mai scurtă (tot pentru noi, în nord. În emisfera sudică e exact pe dos). Între ele există două puncte în care ziua e egală cu noaptea pe tot globul. Se cheamă echinocții, și cu ele încep primăvara și toamna.

Echinocțiul de primăvară tocmai a fost sîmbătă dimineață. (Pe 21 martie.) Deci a început, oficial, primăvara. Doar că este cu 30 de secunde mai scurtă decît anul trecut. De ce se întîmplă asta?

Păi, în primul rînd din cauză că axa polilor nu este fixă, tot timpul mereu spre steaua polară. De-a lungul timpului, foarte încet, ea se îndreaptă și spre alte stele. Ca un titirez pus la învîrtit, care n-o să stea “în picioare” perfect, axa lui va descrie un cerc. Acum cinci mii de ani, de exemplu, steaua în jurul căreia se învîrtea bolta nu era Polaris, ci steaua Thuban din constelația Dragonul. Ei, și pe măsură ce Pămîntul se învîrte în jurul Soarelui, și axa lui oscilează. Astfel că momentele în care axa polară este îndreptată spre Soare sau în partea opusă (deci momentele solstițiilor) nu sînt spațiate egal în timp, tot la șase luni. Perioadele dintre ele variază cîte puțin.

Asta, pe de o parte. Pe de altă parte, se mai întîmplă o agerime. Și anume, orbita Terrei nu este un cerc perfect în jurul Soarelui. Dacă ar fi așa, viteza oriunde pe orbită ar fi constantă. Dar orbita Terrei este, de fapt, o elipsă, iar Soarele este într-unul dintre focarele ei.

Orbita asta eliptică are o proprietate: cînd Pămîntul este cel mai aproape de Soare (la periheliu), el călătorește cel mai repede, iar cînd e cel mai departe (la afeliu), merge cel mai încet pe orbită. Ceea ce înseamnă că anotimpul în care Pămîntul trece pe la periheliu curge mai repede decît anotimpul în care trecem prin afeliu. Iar periheliul este, în prezent, pe 4 ianuarie. Dar și aici se întîmplă o mișcare a orbitei, astfel încît periheliul ăsta o ia spre primăvară. Cu alte cuvinte, acum iarna este mai scurtă iar vara mai lungă. Și, din cauza efectelor ăstora două, vara se lungește, luînd timp de la primăvară, iar iarna se scurtează, “donînd” niște timp toamnei.

Așa se face că anul ăsta vara are 93,65 de zile, primăvara 92,76, toamna are 89,84 de zile iar iarna doar 88,99. Iar la anul primăvara va fi mai scurtă puțin. Și tot așa, astfel că în anul 8680 primăvara va fi cea mai scurtă, cu 88,5 zile. Dar nu vă impacientați, dup-aia începe să crească la loc. Pînă atunci, eu zic să ieșim afară, să ne bucurăm de primăvară, că, uite, e tot mai scurtă.

Text apărut în Cațavencii din 25 martie 2015.