«

»

Apr 02 2015

Vine, vine priimăvaraaa! Doar că e mai scurtă

Și nu din cauză că încă e urît afară, deși ne apropiem de sfîrșitul lui martie. (Scriam săptămîna trecută). Nu, e chestie de astronomie, iar asta e nițel diferit de primăvara noastră tradițională, care începe la 1 martie și se termină pe 31 mai. În astronomie, lucrurile sînt altfel.

Totul pleacă de la definiția începutului verii: cînd axa polară este îndreptată spre Soare, ca în poza de mai jos.

150325 SF1

Se cheamă solstițiu de vară și este ziua cea mai lungă în emisfera nordică. Iarna începe exact în partea opusă, cînd axa polilor este îndreptată “cu spatele” la Soare. Ăla e solstițiul de iarnă, ziua cea mai scurtă (tot pentru noi, în nord. În emisfera sudică e exact pe dos). Între ele există două puncte în care ziua e egală cu noaptea pe tot globul. Se cheamă echinocții, și cu ele încep primăvara și toamna.

Echinocțiul de primăvară tocmai a fost sîmbătă dimineață. (Pe 21 martie.) Deci a început, oficial, primăvara. Doar că este cu 30 de secunde mai scurtă decît anul trecut. De ce se întîmplă asta?

Păi, în primul rînd din cauză că axa polilor nu este fixă, tot timpul mereu spre steaua polară. De-a lungul timpului, foarte încet, ea se îndreaptă și spre alte stele. Ca un titirez pus la învîrtit, care n-o să stea “în picioare” perfect, axa lui va descrie un cerc. Acum cinci mii de ani, de exemplu, steaua în jurul căreia se învîrtea bolta nu era Polaris, ci steaua Thuban din constelația Dragonul. Ei, și pe măsură ce Pămîntul se învîrte în jurul Soarelui, și axa lui oscilează. Astfel că momentele în care axa polară este îndreptată spre Soare sau în partea opusă (deci momentele solstițiilor) nu sînt spațiate egal în timp, tot la șase luni. Perioadele dintre ele variază cîte puțin.

Asta, pe de o parte. Pe de altă parte, se mai întîmplă o agerime. Și anume, orbita Terrei nu este un cerc perfect în jurul Soarelui. Dacă ar fi așa, viteza oriunde pe orbită ar fi constantă. Dar orbita Terrei este, de fapt, o elipsă, iar Soarele este într-unul dintre focarele ei.

150325 SF2

Orbita asta eliptică are o proprietate: cînd Pămîntul este cel mai aproape de Soare (la periheliu), el călătorește cel mai repede, iar cînd e cel mai departe (la afeliu), merge cel mai încet pe orbită. Ceea ce înseamnă că anotimpul în care Pămîntul trece pe la periheliu curge mai repede decît anotimpul în care trecem prin afeliu. Iar periheliul este, în prezent, pe 4 ianuarie. Dar și aici se întîmplă o mișcare a orbitei, astfel încît periheliul ăsta o ia spre primăvară. Cu alte cuvinte, acum iarna este mai scurtă iar vara mai lungă. Și, din cauza efectelor ăstora două, vara se lungește, luînd timp de la primăvară, iar iarna se scurtează, “donînd” niște timp toamnei.

Așa se face că anul ăsta vara are 93,65 de zile, primăvara 92,76, toamna are 89,84 de zile iar iarna doar 88,99. Iar la anul primăvara va fi mai scurtă puțin. Și tot așa, astfel că în anul 8680 primăvara va fi cea mai scurtă, cu 88,5 zile. Dar nu vă impacientați, dup-aia începe să crească la loc. Pînă atunci, eu zic să ieșim afară, să ne bucurăm de primăvară, că, uite, e tot mai scurtă.

Text apărut în Cațavencii din 25 martie 2015.

14 comments

Skip to comment form

  1. thebblack

    aici eu am o mica nebunie. astronomic vorbind, cele 4 puncte (echinoctii si solstitii) nu sunt inceputurile celor 4 anotimpuri ci fix mijlocul lor.

  2. Tata Uraniu

    Eh, da’ de ce? din cîte știu eu, astronomii consideră că echinocțiile și solstițiile sînt începuturile anotimpurilor. Mijlocul e un concept dubios aici, și care, în plus, complică lucrurile.

    1. thebblack

      de ce dubios si cum le complica?

      vara este anotimpul ala frumos cand ziua este lunga. nu e logic ca ziua cea mai lunga sa fie mijlocul verii? repet, astronomic vorbind. climateric e cu totul alta poveste. apar multi alti factori perturbatori, precesia, nutatia, orbita eliptica si cel mai important inertia termica a atmosferei puternic influentata si de factorul antropic. si poate altele la care nu ma gandesc eu acum.

      si oricum, impartirea asta in 4 are sens doar pentru cei obisnuiti cu o clima temperata (chiar continentala). restul experimenteaza alte anotimpuri, nu intotdeauna 4 si nu intotdeauna suprapuse peste ale noastre. cu ei ce te faci :)?

  3. Io

    T.U., intrebare de la unu’ cu stiintele Pamintului catre tine cu ale cerului: daca bine stiu eu forma orbitei Terrei variaza si ea. Extrem de putin dar variaza, elipsa fiind mai turtita sau mai putin dupa o ciclicitate pe care nu o cunosc si pe care o pun pe nemestecate pe seama influentei gravitationale a Lunii. Nu ma refer la deplasarea/rotatia orbitei ci doar la forma ei. E ceva aici?

  4. Tata Uraniu

    Elipsa nu variază ca formă, în schimb, cum zici și tu, partea cea mai îndepărtată de Soare (periheliul) orbitează și ea. Poate ți-a trecut pe lîngă urechi “precesia periheliului” (primul test al teoriei relativității generalizate).
    Dar din cîte știu eu, excentricitatea orbitei e fixă.

    1. Io

      Nu, nu despre relativitate vorbesc, precesia periheliului o cunoastem si e calculabila cu Relativitatea Generala. Citisem undeva despre variatia formei elipsei orbitei Terrei, intre una cvasi circulara (si care, daca bine-mi amintesc din articol, apare undeva la 22 000 ani) si una eliptica (nu foarte turtita asa cum e ea) in rest.

  5. Tata Uraniu

    aaa, acum știu ce zici! eu știam de celelalte două cicluri milankovich, cu schimbarea înclinației și precesia axei, și știam că semiaxa mare dă perioada, care e fixă, de-aia mă miram cum să se schimbe excentricitatea. Uitam de Jupiter și Saturn. Ai dreptate, un al treilea ciclu Milankovich are de-a face cu modificarea excentricității orbitei, și totuși axa mare rămîne fixă ca distanță, e foarte cool. În absența planetelor mari, asta nu s-ar modifica, după cum știam și eu, dar planetele joviene trag de orbită.
    Acum, ciclul ăsta de care zici tu are, cică, vreo 100.000 de ani. Ăla despre care vorbești, cu 22k ani, e cel de precesie a axei, în care steaua polară se schimbă. De fapt, e de vreo 26000 de ani. Iar toate astea sînt cicluri, după (cel mai mic multiplu comun al tuturor trei ciclurilor) Pămîntul revine la starea de acum.
    De fapt, după ciclurile Milankovich, ar trebui, cică, să fim într-o perioadă de răcire. Am impresia că nu e chiar așa :lol:
    Da’ acu’ m-ai făcut curios, o să mă uit mai în detaliu să văd ce efecte au asupra lungimii anotimpurilor. Mi-e puțin neclar chiar acum.

  6. Io

    Da, scuze, confundasem numerele.
    Geologic Terra chiar e intr-un epoca glaciara inceputa acum 32 milioane de ani (cam de la mijlocul Tertiarului, ok, exista si geologi care resping teoria asta). Faptul ca noi vietuim de vreo 15 000 ani intr-un integlaciar mai caldut e doar problema noastra! Na, c-o dam iar in clima :D

  7. Tata Uraniu

    aa, io zic altceva: că după ciclurile Milankovich, adică la scală de 20-30k ani, ar trebui să scadă temperaturile, să intrăm într-o microglaciațiune locală.

  8. Io

    Pai zici acelasi lucru :). Interglaciarul in care sintem noi acum se va termina cam asa, 20-30 k ani si vom intra intr-o noua perioada glaciara dar nu locala, toata Terra e cu asta. Bun, Australia si Mexic (poate si Atacama si Sahara) ramin cum am stabilit da’ sa se mai racoresc si ele putintel. Ne-asteapta citeva zeci de mii de ani (de nu sute) de frig rau!

  9. Tata Uraniu

    :D cînd am zis “locală” mă refeream la timp, nu la spațiu, da, cînd intrăm, cre’ că se intră cu totul. Acum, nu știu ce să zic, da’ parcă ar trebui să vină frigulețul ăla mai repede, la cum se mișcă lucrurile în partea ailaltă.

  10. Bogdan Stanciu

    Cel mai frumos anotimp:primavara! Nu te bate soarele in cap ca in mijlocul verii si nici nu e vremea mohorata in continuu ca toamna.

  11. Georgiana Ionita

    Vreau primavara inapoi :(:(:(

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

:D :-) :( :o 8O :? 8) :lol: :x :P :oops: :cry: :evil: :twisted: :roll: :wink: :!: :?: :idea: :arrow: :| :mrgreen: