Odiseea spațială două mii și ceva

Arthur C. Clarke nu a fost doar cel mai tare din parcare la scris cărți de science fiction. Omul a făcut, el însuși, și știință de-adevăratelea. De exemplu, a inventat sateliții de comunicații. Dada, fără el n-am avea azi semnal oriunde pe glob (mai puțin în apartamentul meu, unde nu pot să vorbesc decît cocoțat pe masă, cu telefonul lipit de tavan). Era normal, așadar, ca cineva să-l întrebe, în 1976, cum vede el viitorul. Prezentul nostru, adică.

Ia hai să vedem, ce zice omul, acum 40 de ani, despre divaisurile noastre pentru comunicații?

“O să avem dispozitive care ne vor permite să trimitem prietenilor noștri mult mai multă informație. Vor fi în stare să ne vadă, noi vom fi capabili să-i vedem, și să schimbăm fotografii, informații grafice, date, cărți și multe altele.” S-a făcut, dar poate că “informație” e mult spus pentru tot ce trimitem noi zilnic.

“Telefonul-ceas de mînă va fi tehnologic posibil foarte curînd. Astfel, telefonul nu va mai avea un loc fix. Va fi complet mobil. Iar asta va restructura, încă o dată, societatea. Și, desigur, are nu doar avantaje, ci și dezavantaje. Oricine poate ajunge la tine oricînd. Evident, ai putea să întrerupi semnalul de apel, dar atunci va trebui să explici, mai tîrziu, de ce ai făcut asta. Dar avantajele sînt atît de mari, mii de vieți salvate în fiecare an de către un astfel de lucru, iar asta pare, pentru mine, să depășească aproape orice alte considerații”. Vedeți? Nici n-au apărut încă telefoanele-ceas, dar sînt după colț. Iar Arthur Clarke le-a întrevăzut. Și uite ce spune despre ceva ce seamănă izbitor de mult cu Internetul și cu TV-urile smart:

Dispozitivul ideal “ar fi un ecran TV de înaltă rezoluție cu o tastatură și prin care vei putea să schimbi orice fel de informații, să trimiți mesaje prietenilor. Ei vor putea să le citească cînd se scoală și să vadă ce mesaje le-au venit în timpul nopții. Prin dispozitivul ăsta vei putea să obții orice informații vei dori: zboruri de avion, prețul lucrurilor la piață, cărți pe care ai vrut mereu să le citești, știri selecționate. Vei spune mașinii «Mă interesează asta și asta» –sport, politică etc – iar mașina va intra în biblioteca centrală și îți va aduce toate aceste informații. Doar ceea ce dorești, nu tot balastul pe care trebuie să-l primești cînd cumperi un kil de pulpă de lemn, care este ziarul. Ziarul e pe cale de dispariție. N-o să continuăm să livrăm tone și tone de hîrtie cînd tot ce îți trebuie este doar informația.” Omul nostru a mai văzut ceva: moartea presei. E drept, unii dintre voi citiți acum textul ăsta într-o revistă tipărită dar, credeți-mă, e o excepție. A greșit undeva, totuși: “tot ce îți trebuie este doar informația”. Pisicuțele de pe FaceBook cu greu ar putea intra în categoria asta, dar să-l iertăm, că uite cîte a nimerit bine.

Artur Clarke mai avea o credință. Spunea mereu “Don’t comute, communicate!”. Și chiar dădea un exemplu extrem: doctori care operează pe alte continente. Asta s-a întîmplat deja, în 2001. Niște chirurgi aflați în California au operat în Roma. Și zice el: “Astfel vom rezolva problema traficului – nu prin a acoperi lumea cu asfalt, ci prin a scăpa de trafic. În lumea viitorului, călătoria va fi de plăcere, nu o necesitate.” Ați înțeles? De-aia nu fac guvernanții noștri autostrăzi. Pentru că n-avem nevoie, da? Doar știți că România are una dintre cele mai mari viteze din lume la Internet.

Interviul îl găsiți pe Youtube, căutați Arthur Clarke și AT&T Tech Channel.

Text apărut în Cațavencii din 11 februarie 2015.