«

»

Mar 26 2014

Să mănînci de pe jos este singura ta plăcere?

mincare-pe-josDacă aţi fost student căminist, ştiţi sigur: orice bucăţică de mîncare scăpată pe jos şi ridicată repede-repede e bună şi delicioasă, pe mine, unul, m-a convins. De  multe ori. Şi pentru că toate acestea trebuiau să poarte un nume, americanii i-au spus “the 5-second rule”. Regula de cinci secunde: dacă ai scăpat ceva de mîncare pe jos şi reuşeşti să ridici ceva-ul în mai puţin de cinci secunde, e bun de mîncat, n-ai nici o grijă.

Ei bine, ceea ce era, pînă acum, un soi de legendă urbană (pe care doar ciudaţii de la MythBusters s-au luptat să o invalideze) a căpătat, recent, o aură de respectabilitate. Mai precis, nişte cercetători – biensûr, britanici ­­– s-au apucat să o verifice. Şi fiţi atenţi ce au descoperit: “este mai puţin probabil ca mîncarea ridicată la doar cîteva secunde după ce a fost scăpată să conţină bacterii, faţă de cazul în care mîncarea e lăsată mai mult”. Ee, ce spuneţi? Grea muncă, munca de cercetător. Nu oricine o poate face, nu? Păi, ce, credeţi că un ţînc de grădiţină ar fi putut veni cu ideea asta revoluţionară?

Acum, pe bune: o gaşcă de studenţi în ultimul an la biologie au studiat cum se transferă bacterii E. Coli şi Staphylococcus aureus de pe parchet, gresie şi mochetă pe pîine prăjită, pizza, paste, biscuiţi şi dulciuri lipicioase, la contact între 3 şi 30 de secunde. Rezultate: timpul este bani pentru medicamente, într-adevăr. Adică este, realmente, un factor semnificativ în transferul de bacterii către mîncare. Iar tipul de podea are importanţă: cele mai puţine bacterii s-au transferat de la mochetă, în timp ce parchetul laminat şi gresia transferă mai uşor, mai ales pe mîncăruri mai lipicioase. Duh! Oricum, e bine de ştiut că, iată, oamenii de ştiinţă şi unii studenţi la biologie se preocupă de siguranţa noastră alimentară. Probabil pe banii noştri europeni, nu vă imaginaţi că vreun concern alimentar serios ar finanţa astfel de cercetări.

quote-about-catsOricum, pentru cei care sînt realmente îngrijoraţi şi ar prefera să nu scape mîncare pe jos, avem soluţia. Drumroll, padabum, abra-harachiri: aparatul universal antigravitaţie! Nu vă trebuie decît o sfoară, o pisică şi o felie de pîine cu unt. Pentru că se ştiu două lucruri: pisicile cad întotdeauna în picioare, iar feliile de pîine cu unt cad întotdeauna cu untul în jos. Deci se ia o pisică şi i se leagă felia de pîine pe spate, cu sfoara. Atenţie mare: felia de pîine trebuie să fie legată cu untul în sus, altfel mecanismul nu va funcţiona şi, mai grav, veţi avea o mîţă murdară de unt pe spate. Gata? Luaţi mîţa şi aruncaţi-o de sus. Minune! Pisica va vrea să cadă în picioare, iar felia de unt va vrea să cadă cu untul în jos, adică să întoarcă pisica cu picioarele în sus. Imposibil!, veţi zice şi veţi avea dreptate. Şi astfel, gravitaţia se va îndoi în jurul aparatului vostru, care va rămîne mereu în aer. Tot ce mai aveţi de făcut este să legaţi la el orice mîncare şi nu o veţi mai scăpa niciodată pe jos.

Text apărut în Caţavencii din 19 martie 2014.

 

2 comments

1 ping

  1. sanda

    Mi-am dat seama de cateva lucruri: tre sa-mi iau mocheta, pisica si rabdare! Painea e proaspat iesita din cuptor, untul abia asteapta sa fie folosit si atunci sa vezi ce-o sa-mi sara in cap iubitorii de animale! :))

  2. gigiel

    Cum ar fi sa legi 2 pisici spate in spate si sa le arunci!!!???
    Mai tare!

  1. Puțină știință cu pisici » Science Friction

    […] Iar asta îmi aduce aminte de celebrul aparat de făcut antigravitație, dați-mi voie să mă citez […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

:D :-) :( :o 8O :? 8) :lol: :x :P :oops: :cry: :evil: :twisted: :roll: :wink: :!: :?: :idea: :arrow: :| :mrgreen: