«

»

Jan 06 2014

În sfîrşit, intrarea dragonului

Ca să ajung la cel mai recent episod* din trilogia Hobbit-ului a trebuit să fac un maraton în noaptea dinainte cu primul film din epopee. Îmi pare rău pentru asta, sînt trei ore din viaţa mea pe care nu mi le mai dă nimeni înapoi. Dar cele (tot) aproape trei ore din partea a doua vin să compenseze cu vîrf şi îndesat lălăiala şi tragerea de timp din prima parte. Cum, frate, o masă de juma’ de oră? Da’ ce, toţi sîntem Porumboiu acum?

Hobbit_the_desolation_of_smaug_ver15_xlgPeripeţiile hobbitului nostru şi ale găştii lui de pitici veseli continuă, evident. Nu intru în detalii, ca să vă păstrez surpriza. Fie că aţi citit cartea, fie că nu. Pentru că, evident, ca să scoţi aproape nouă ore de film pentru adulţi din două sute cincizeci de pagini de poveste mai pentru copii, aşa, trebuie să bagi destul de la tine din burtă. Ceea ce Peter Jackson face fără nici o jenă. Şi ştiţi ce? Îi iese neaşteptat de bine. Printre cele mai interesante chestii este inventarea unei elfiţe super-bătăuşe care nu există pe nicăieri prin cărţi. Asta scade masiv media de pilozitate facială a filmului, ceea ce nu e rău. Şi introduce un subplot–povestioară de dragoste între ea şi un pitic. Care – cum e norocul ăsta! – e şi mai înalt, şi mai tînăr, şi mai arătos decît restul găştii. După povestea elfă-om din Stăpînul inelelor şi aventura asta elfă-pitic, pot să spun destul de sigur că, dacă Jackson se hotărăşte să ecranizeze şi Silmarillion, vom avea, în sfîrşit, mult-anticipatul cuplaj pitică-orc. Chiar, oare piticele cum arată? Au şi ele barbă? Terry Pratchett aşa zice. Dar divaghez. Una peste alta, oricît ar bodogăni fanii înrăiţi ai cărţilor şi experţii în mitologia Middle Earth-ului, deşi Jackson a ieşit din “dogma” cărţii, el a rămas foarte bine în lumea lui Tolkien. După filmul ăsta nu mai poţi avea discuţia “Ce e mai fain, filmul sau cartea?”. Pentru că vorbim deja despre cristalul cu o mie de feţe, ca la comentariile la “Mioriţa”. Atît vă spun: în sfîrşit, se trezeşte dragonul. Şi a meritat aşteptarea.

Ritmul filmului e atît de alert încît personajele abia mai au timp să vorbească, ceea ce nu e rău, după pelteaua din prima parte. Reţeta e simplă: încurcătură – bătaie – evadare. Şi repeat. Dacă nu te ţine vezica, rişti să pierzi secvenţe superbe, cum (veţi vedea) e o evadare în butoaie, pe un rîu care-a dat în clocot. Se vede clar, pe la încheieturi, cum se ridică parcul de distracţii tematic şi puzderia de jocuri pe tabletă din cartea lui Tolkien.

Singurul care are parte de dialoguri mai ample este, surpriză, dragonul Smaug, dăruit cu voce magistral de Benedict Cumberbatch. Şi, deloc surprinzător, este şi cel mai construit caracter al filmului. Inclusiv fizic, grafica computerizată a ajuns să facă minuni. Singurele comparabile cu CGI-ul sînt fundalurile absolut răvăşitoare ale munţilor din Noua Zeelandă. “Visit the Carpathian garden!”? Băi, mă laşi?

Un cuvînt, pe final, despre filmarea cu 48 de cadre pe secundă: dom’le, eu n-am sesizat nici o îmbunătăţire. În schimb, e dublu de mult spaţiu pentru mesaje subliminale de genul “Trebuie să văd Hobbit 3 NEAPĂRAT!”. Nu că ar mai fi nevoie. Spre deosebire de primul, filmul ăsta a fost bun şi delicios. Mie, unul, mi-a cîştigat încrederea.

*Hobbitul: dezolarea lui Smaug, SUA 2013. R: Peter Jackson. Cu: aceiaşi din prima parte, plus o bunăciune de elfă şi un dragon epic.

Text apărut în Caţavencii din 25 decembrie 2013.

 

5 comments

Skip to comment form

  1. Toto

    Pe mine m-o plictisit crunt ăsta de acu’. O chestie de gusturi. Dar lălăiala aia de discuție dragonu – hobitu’, chiar asta o fost: o lălăială.

    Un balaur de-al nostru, neaoș, puternic, carpatin, n-ar fi stat atâta la taclale cu un pitic. Sau cu mai mulți.

    Ce-ai dom’le cu grădina carpaților și cu frunza mereu verde?

  2. Mostrofontz

    Io am citit pe IMDB comentariile alea negative si n-am sa-mi pierd vremea cu filmul asta. Am patit-o cu Avatar, care mi s-a parut atat de idiot, incat de-acum nu ma mai duc pana nu citesc comentariile negative mai intai (dup-aia incerc si unele pozitive). Dupa dealuri mi-a placut foarte mult, si m-am dus dupa ce am facut operatia asta. Chiar am fost surprins cat de bine poate sa iasa un film chiar si fara staruri.
    In minivacanta asta mi-am pus Alien, ala din 1979. Spre sfarsit sunt niste scene cu Sigourney Weaver (febletea mea – incerc sa uit ca a jucat in Avatar, da’ o fi avut si ea nevoie de bani…) la 30 de ani in niste chilotei si cu un tricou fara sutien; am sughitat nitel si pe urma nu m-a mai speriat nimeni si nimic in filmul ala, ca io tot la imaginile alea ma gandeam… Ba chiar uneori aveam niste “vedenii” ca io sunt alienu’ ala care voia sa o “impregneze” pe Sig, dar folosind insa niste metode cu totul si cu totul diferite de-ale lui, mai pamantesti asa… Uite cum se poate ruina bunatate de film de groaza! Daca vrei bag pe undeva fro doua poze, sa ai motiv sa revezi filmul…
    Cat despre Tolkien, mi-am descarcat carti audio citite foarte frumos de un nene al carui nume l-am uitat. Au marele avantaj ca tu poti sa lucrezi la altceva si sa asculti frumos in background, ciulind urechea doar cand si cand. N-am nevoie de CGI-uri ieftine…
    Ca sa nu crezi ca pun intotdeauna cartea pe primul loc, am sa-ti spun ca filmul meu preferat e Zorba. Este atat de exceptional si atat de bine lucrat si jucat incat nu m-am putut hotari niciodata sa citesc cartea. Si am doua editii: una in romana si una in engleza… Stau acolo si pur si simplu se umplu de praf: eu unul sunt ferm convins sa nu le deschid niciodata!

  3. Tata Uraniu

    Mostrofontz, uneori ar trebui să citeşti şi comentariile pozitive. Şi nu ştiu dacă IMDB e cea mai bună sursă, io prefer rottentomatoes. spre deosebire de primul din serie, ăsta chiar a fost bun. Evident, cartea e mai mişto. Dar ăsta e reuşit. Şi nici eu nu zic mereu că e mai bună cartea. Uite, Naşul paregzamplu, e mai bun în film decît în carte. Iar Zorba chiar e mişto şi în scris. N-am încercat niciodată audiobookuri, da’ CGI-urile numa’ ieftine nu sînt la Peter Jackson. şi nici nu arată ieftin.

    1. Mostrofontz

      Notiunea de “bun” e foarte relativa. Mie nu-mi place ideea de a masacra o carte pentru a crea scene de bataie inutile. Doua lucruri am retinut din comentariile negative: modul in care e tratata intalnirea cu Beorn (care in carte este epocala si spune multe) si lupta piticilor cu dragonul, care nu exista nicaieri in carte, fiindca tocmai de-asta au angajat un spargator, ca sa nu trebuiasca sa lupte cu dragonul, nu-i asa? Apare ideea de conlucrare in carte, de colectivitate, fiecare cu rolul si importanta lui, nu doar ca o scuza pentru mai multe sabii si sageti. Pe de alta parte am auzit ca dragonul a iesit frumos – macar atat…
      CGI-urile sunt toate ieftine, indifierent cat de mult costa. Pe mine unul nu ma impresioneaza; prefer CGI-urile la jocuri, nu la filme. Un film care e doar CGI-uri mie nu-mi place, mi se pare sec ca o samanta mare si frumoasa dar goala pe dinauntru. Pe de alta parte un film poate sa-mi placa si sa aiba si CGI-uri pe ici pe colo, acolo unde e nevoie de ele – nu toti sunt ca mine, accept asta.
      Dar ca sa strici o carte intreaga doar ca sa vezi o bunaciune de elfita in amor cu un pitic, capete taiate, sange peste tot si un Legolas pe post de Chuck Norris – indestructibil si imposibil de infrant (sa nu uitam ca The Hobbit era o carte de copii – macar spiritul sa-l fi pastrat), totul in detrimentul subtilitatii si spiritului cartii, a ceea ce se vede printre randuri, asta zau nu pot sa acept.
      Uite-te doar la ce zice primul comentariu (brillmongo) de pe IMDB:
      http://www.imdb.com/title/tt1170358/?ref_=fn_al_tt_1
      M-am uitat si la altele (inclusiv la cele pozitive) si mi-a fost deajuns: daca acum e asa, ce-o sa fie in episodul urmator, unde o sa fie “the battle of the five armies”… O sa ai “curaj” sa numeri mortii?
      LOTR au fost 3 filme care mi-au placut (am avut si acolo niste neplaceri, indeosebi vocea lui Viggo Mortensen, care e sparta si fara pregnanta), dar senzatia mea ca dorinta de bani prea multi strica – si se vede! Se putea face din The Hobbit un film de, hai, patru ore (eventual in doua proiectii la 6 luni intr-un an) foarte onorabil, bagand si ceva legaturi cu LOTR.
      Ma uit mai rar la Rottentomatoes fiindca sunt membru vechi la IMDB.
      Mai bine te uiti la Alien, zau: e el vechi, da’ uite ca inca e viu! Plus ca Sig nu-i stricata de CGI, ca Angelina in Beowulf…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

:D :-) :( :o 8O :? 8) :lol: :x :P :oops: :cry: :evil: :twisted: :roll: :wink: :!: :?: :idea: :arrow: :| :mrgreen: