Vă spuneam data trecută că primele două metode de detectat planete sînt cu ajutorul măsurătorilor de intensitate a luminii, cînd trece cîte o planetă prin faţa stelei şi o “eclipsează” puţin, iar cealaltă tehnică era via efectul Doppler: planeta face ca steaua să se mişte şi ea niţel, iar dacă orbita planetei trece printre noi şi stea, are loc o deplasare periodică a spectrului luminii stelare, deplasare care permite măsurarea orbitei, masei, etc-ului planetei.
O altă tehnică pentru detectarea planetelor implică lentilele gravitaţionale. Ce-or fi ăstea? vă veţi întreba. Păi, aşa cum le spune şi numele, sînt nişte lentile, adică focalizează lumina, şi o fac cu ajutorul gravitaţiei. E un efect relativistic care a fost prima mare “confirmare” a teoriei relativităţii, în 1919. Cînd nişte raze de lumină trec pe lîngă un corp masiv, gravitaţia corpului (stelei) curbează razele de lumină, iar nouă ni se pare că steaua de la care provin razele e în altă parte pe cer (ca în desen). E nevoie să avem o eclipsă de soare la faza asta, pentru ca lumina solară să fie complet obturată (de Lună, în cazul eclipsei) iar poziţia aparentă a stelei să poată fi înregistrată. Apoi, se compară imaginea cu poziţia stelei cînd Soarele nu e în zonă (deci lumina de la stea nu e deviată) şi se poate măsura cît de tare curbează Soarele razele de lumină. Vă spuneam că a fost prima mare confirmare a relativităţii generale: Sir Arthur Eddington a organizat o expediţie în America de Sud, pentru a fotografia stelele din jurul Soarelui la o eclipsă totală, iar măsurătorile aparente ale poziţiilor erau într-un acord superb cu teoria relativităţii. Asta l-a făcut pe Einstein aproape la fel de celebru ca pe Beatleşi, patruzeci de ani mai tîrziu.
Ei, ceea ce face Soarele este că funcţionează ca o lentilă gravitaţională, focalizează lumina din jur. La fel, cîte o stea poate funcţiona ca o microlentilă gravitaţională, amplificînd lumina unei alte stele, mai distante. Dacă steaua-lentilă are o planetă care orbitează în jurul ei, planeta va provoca perturbaţii luminii amplificate de la steaua îndepărtată. S-au identificat astfel deja, spre douăzeci de planete. E o tehnică nouă şi care necesită aparate foarte sensibile, dar avem din ăstea şi la noi, prin State, Marea Britanie, Franţa… pe unde se face cercetare serioasă în astrofizică. În România încă nu e cazul.
Şi, odată cu terminarea spaţiului rubricii, Tata Uraniu tăcu sfios pînă data viitoare.
Text apărut în Caţavencii din 12 iunie 2013.
9 comments
Skip to comment form ↓
Mostrofontz
June 24, 2013 at 18:18 (UTC 3) Link to this comment
Sfiosenia Voastra, in 3 ani de zile se vor implini 100 de ani de cand Einstein a publicat lucrarea aia cu relativitatea generala. Vezi, ti-am amintit din vreme ca sa ai timp sa pregatesti ceva pentru eveniment… Sa te prind eu peste 3 ani ca n-ai facut nimic, sa vezi ce-ti fac!
Si ca sa-ti dai seama ce “batrani” suntem, peste un an si o luna (aproximativ) o sa comemoram 100 de ani de la declansarea primului razboi mondial…
Tata Uraniu
June 24, 2013 at 22:24 (UTC 3) Link to this comment
Mostrofontz, da’ io ştiam că în noiembrie ‘915 a dat cu ecuaţiile cîmpului în membrii academiei…deci e doar peste 2 ani şi restu’ zile, nu?
Mostrofontz
June 24, 2013 at 22:34 (UTC 3) Link to this comment
La Wikipedia la “General relativity” zice 1916 – da’ tu s-ar putea sa stii mai bine, ca esti pe domeniu. Oricum o fi, sa nu zici ca nu ti-am zis!
P.S. Copy-paste din Radu Anton Roman:
SALATA DE VARZA
Rosie sau albã, salata de varzã dulce – tãiatã fidelutã – se remarcã prin mãrarul verde, mãrunt tocat, ce se adaugã sosului obisnuit.
Ardelenii (oros rondum – muntele rotund – Ardeal, Oradea, Arad) mai pun papricã si chimen pisat.
• 1 varzã mijlocie, rosie sau albã, tocatã fidelutã
Sos:
• 2 linguri otet • 4-6 linguri apã (dupã gust)
• 2 linguri untdelemn • 1 legãturã mãrar fin tocatã
• piper, sare, chimen, papricã (dupã poftã)
Tata Uraniu
June 24, 2013 at 22:46 (UTC 3) Link to this comment
😀
între timp am aflat şi de la Simona…
la wiki m-am uitat acum, într-adevăr şi-a prezentat ecuaţiile de cîmp (alea de fac legătura între masă şi curbura spaţiului) la academia prusacă, în noiembrie 1915. Cre’ că în 1916 i-o fi apărut articolu’, deh, peer review, alea-alea…
Mostrofontz
June 24, 2013 at 23:00 (UTC 3) Link to this comment
Pai vezi si tu; merge si 2015…
P.S. #2 Oi fi aflat tu, da’ eu iti dau citate din literatura de specialitate – ca intre oameni de stiinta. Pai nu stii tu ca asa se face mereu cand te apuci de ceva nou – adica se studiaza intai bibliografia pe subiect?
Silvia Jurcovan, “Carte de bucate pentru tinerele gospodine, ed. 1975:
Salată de varză albă crudă
Varza tăiată ca fideaua se sărează, se lasă să se înmoaie şi se stoarce bine în pumni. Se aşază în salatieră şi se pune peste ea 3 linguri untdelemn amestecat cu o lingură zeamă de lămâie, mărar tocat. Se serveşte ca acritură lângă orice friptură sau mâncare de cartofi, fasole boabe, garnitură de orez.
Salată de varză roşie
½ kg varză roşie, ½ lămâie, 3 – 4 linguri untdelemn, sare.
Varza roşie se taie mărunt ca fideaua, se sărează puţin şi se pune în salatieră. Se adaugă untdelemnul şi se amestecă. Se lasă să se înmoaie, ca să fie mai plăcută la mâncat. Varza roşie nu lasă apă şi nu se stoarce.
Salată de varză albă călită
½ kg varză, 3 linguri untdelemn, ½ lămâie, mărar, piper, 1 ceapă mică.
Varza crudă, dulce se taie ca fideaua, se sărează puţin şi se lasă 1 oră să-şi lase apa. Ceapa tocată mărunt se căleşte 1 minut în untdelemn, apoi se pune varza bine stoarsă şi se căleşte la foc mic acoperită, adăugând câte puţină apă, până se înmoaie bine, în circa 30 minute. Se pune un vârf de cuţit piper şi mărar tocat. Se acreşte după gust cu zeamă de lămâie. Se serveşte cu fripturi grase.
Aia de varza rosie calita se face exact la fel ca cea alba.
Liviu
June 25, 2013 at 22:39 (UTC 3) Link to this comment
Insula Principe, Africa, nu America de Sud 🙂 dar nu mai contează oricum, a demonstrat-o 😀
http://en.wikipedia.org/wiki/Arthur_Eddington#Relativity
Tata Uraniu
June 25, 2013 at 22:52 (UTC 3) Link to this comment
Uite, vezi? Nu ştiam. toată lumea o dă înainte cu america de sud, dar da, am mers pe linkul tău de wiki, şi, surpriză, insula Principe it is. 😀 aşa să-i rămînă numele, atunci…:)
thebblack
June 29, 2014 at 00:19 (UTC 3) Link to this comment
o stea mai distanta? adica una care te ignora? cum s-ar zice, ignoranta ;)?
thebblack
June 29, 2014 at 00:19 (UTC 3) Link to this comment
o stea mai distanta? adica una care te ignora? cum s-ar zice, ignoranta ;)?