Cînd eram eu în facultate, spre sfîrşitul mileniului trecut, ne adunam în fiecare duminică după masă în camera unui norocos cu TV şi, în timp ce colegul nostru fluiera notă cu notă melodia de generic la Star Trek, noi ne găseam cu toţii cîte un locuşor, pregătindu-ne pentru doza săptămînală de geekiness. Care începea mereu, pentru o oră, cu Jean Luc Picard rostind celebrul “Engage!”, în timp ce gazda noastră traducea mereu: “Logodeşte!”. Faţă de cei de la Facultatea de Litere, noi aveam o scuză să fim fanii serialului: eram la o facultate de cifre. Şi toţi visam ziua în care o să ne teleportăm de la Măgurele în centru (cu autobuzul dura enorm).
Sîntem încă departe rău de teleportare, da’ iată că nişte paşi mici-mici spre Star Trek tot se fac. Şi vestea pică la fix, cu atîţia doctori care ne lasă baltă şi se duc spre orizonturi mai bune: o companie pe nume Scanadu a inventat un divais, Scout, care e stră-stră-strămoşul celebrului tricorder din serial. Dacă sînteţi fani adevăraţi ştiţi despre ce vorbesc, tricorderul e super-scanerul pe care-l avea doctoriţa Crusher. Îl îndrepta spre pacient şi mintenaş afla de ce suferă, ce elemente îi lipsesc din organism, în ce hal şi-a abuzat ficatul şi ce lapte a supt de la mă-sa.
Ei bine, Scout-ul nu e încă la fel de şmecher. Trebuie să-l lipeşti de frunte şi-ţi livrează semnele vitale: temperatura, pulsul, o electrocardiogramă, nivelul de oxigen din sînge, nivelul de stres şi alte alea, pe care le trimite wireless către smartphone. Aceeaşi companie mai are o jucărică (străbunica tricorderului) pe care urinezi şi căreia îi faci o poză înainte şi după. Pe baza fotografiei (făcută tot cu smartphone-ul) se pot determina nivelele de glucoză, proteine, nitraţi sau droguri din organism. Ba chiar funcţionează şi ca test de sarcină.
La un moment dat, pariez că străbunicul o să se cupleze cu străbunica şi un nou pre-tricorder se va naşte. Sper doar ca lipitul de frunte să vină înainte de proba de urină. Altfel nu-i prevăd aparatului ăstuia un mare succes comercial. Cel puţin pînă în viitorul niţel mai îndepărtat, cînd totul se va rezolva prin scanare, ca în serial.
Primul pas spre a fi proprii noştri doctori, deci, se întîmplă: ne facem analizele singuri. De aici pînă la a ne auto-opera de apendicită în oglindă, ca în filmele cu tipi duri, e un singur pas. Pe care tare mi-e teamă că va trebui să-l facem în curînd.
Text apărut în Caţavencii din 29 mai 2013.
7 comments
Skip to comment form ↓
Mostrofontz
June 13, 2013 at 14:23 (UTC 2) Link to this comment
Ce fel de fan esti tu mai Taica?! Pai cum poti sa spui ca incepea mereu cu Picardu’ care se logodea?! Se TERMINA cu logodna! Uite acilea daca nu ma crezi pe mine:
http://mentalfloss.com/article/30899/engage-star-trek-tngs-ending-scene-montage
error_bar
June 13, 2013 at 17:42 (UTC 2) Link to this comment
Poate erau back to back doo episoade. Ce stii tu Mostrofoantze cum erau vremurile la Magurele. Acolo erai vesnic in alt time zone decat restu’ lumii mai norocoase si cu viziune spre centru’ capitalei. 😯
Mostrofontz
June 13, 2013 at 18:51 (UTC 2) Link to this comment
Io le vedeam in Militari; mai era un pic si scria Bucuresti taiat…
Tata Uraniu
June 13, 2013 at 21:08 (UTC 2) Link to this comment
la mine chiar era Bucureşti tâiat. Da’ ciudat, chiar era la sfîrşit logodeala… Cine ştie cum am comprimat tot filmu’ 😀
mihai
June 17, 2013 at 19:44 (UTC 2) Link to this comment
Domnule Tata, fara legatura cu subiectul ,nu ne explicati si noua cum merge ceasul cu proiector pe care mi l-am luat de la real? pe partea cu proiectorul scrie laser ce nu inteleg cum formeaza cifrele? le baleieaza cumva? ca nu aud bazaind nimic prin el.
Tata Uraniu
June 17, 2013 at 21:09 (UTC 2) Link to this comment
Bună, nu prea ştiu despre ce ceasuri e vorba. dă-mi un link, ceva, o poză…
mihai
June 18, 2013 at 06:06 (UTC 2) Link to this comment
am trimis un reply la mail dinpreuna cu trei poze atasate dar nu stiu daca au ajuns undeva ,ceasu’ se cheama watson ur 4630p.