«

»

May 15 2013

Ce să fie? Nu-i nimic, a trecut accelerația

V-am povestit data trecută despre mica șmecherie prin care telefonul mobil știe care-i nordul făcîndu-l, astfel, mai isteț decît mulți dintre noi.

Azi învățăm cum are habar smarfonul care-i susul și care-i josul, făcîndu-l, astfel, mai isteț decît mulți dintre noi. De fapt, chestia care-i arată sus-josul e în stare să măsoare accelerații în toate direcțiile, ceea ce îl face, fără exagerare, mai isteț ca noi toți. Dintr-un anumit punct de vedere.

SF130508-1Mecanismul e simplu: pentru a măsura accelerația într-o direcție, avem nevoie doar de o carcasă și de o masă seismică, atașată cu un resort de carcasa noastră. Cînd carcasa se mișcă, masa seismică “rămîne în urmă”, permițîndu-ne, astfel, să măsurăm accelerația în funcție de cît de mult rămîne în urmă (poza 1). SF130508-2Dar asta funcționează doar pe o direcție, iar dacă vrem să avem habar de modul în care ne mișcăm în toate părțile, ne trebuie trei astfel de divaisuri, montate tot la nouăj’ de grade unul față de celălalt, ca un colț de cameră (poza 2).

Toate bune și frumoase, da’ nu vi se pare cam dificil să băgăm trei chestii din astea într-un mobil? Și încă aranjate într-un triedru (că așa se cheamă colțul camerei)! Răspunsul normal este “da, cam dificil”, și la concluzia asta au ajuns și inginerii, drept care au inventat un echivalent din silicon (huă! rușine să-mi fie!) siliciu al masei seismice. SF130508-3Treaba arată ca în poza 3 și e făcută cu o plăcuță fixă pe care se atașează masa seismică din siliciu, foarte atent decupată. La mișcarea spre stînga sau dreapta, masa seismică rămîne în urmă, iar piciorușele alea ca dinții unui pieptene se apropie de senzorii verzi. Cu cît se apropie mai mult, cu atît accelerația e mai mare. Cum se măsoară asta exact nu vă mai explic aici ca să nu-mi dați cu revista în cap. Important e că se poate face foarte precis. Ca să vă dați seama despre ce operă inginerească stăm de vorbă, aflați că tot divaisul are vreo 500 de microni dintr-un capăt în altul, adică doar jumătate de milimetru.

Ei, cu cele trei accelerometre în triedru și ținînd cont că accelerația gravitațională e constantă și mereu în jos, e ușor pentru telefon să se prindă că îl țineți în picioare sau culcat, astfel încît să schimbe ecranul. Ba, mai mult, accelerometrele îi permit și să “citească” mișcările mîinii, ca un fel de consolă wii (și astea sînt la fel făcute) iar, de aici, vin aplicații și jocuri fără număr, fără număr.

Iar data viitoare… data viitoare nu știu încă despre ce mai povestim, dar vă aștept cu idei.

Text apărut în Cațavencii din 1 mai 2013.

 

 

6 comments

Skip to comment form

  1. Lucian

    “echivalent din silicon” -> echivalent din siliciu

    1. Tata Uraniu

      Aolio, cîtă dreptate ai! și făceam mișto de ăia care ziceau așa… Stai să corectăm:)

      1. Mostrofontz

        Aoleu, si tu Brutus?!? Si inca dupa ce ai zis-o si in Catavencu – e drept e ceva vreme de atunci – cum e cu siliciu’ si cu siliconu’… Rusinica d-aia mare! Drept pedeapsa, sa-ti iei niste bere ca sa-ti limpezesti vederile si gandirea!

      2. Tata Uraniu

        Ei, hai că am corectat… dîn viteză, zău, cumpărasem nește tăvi de prăjituri din silicon:)

  2. cristi

    Merita oare cocalarii telefoane cu asa ceva? Stiu ei ce-i aia? La ce le trebuie? :)

  3. windwhisperer

    cool !
    before surgery :
    * nurse : – do you have any metal implants ???
    patient , , (a she ):- yes,I do have a breast implant *

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

:D :-) :( :o 8O :? 8) :lol: :x :P :oops: :cry: :evil: :twisted: :roll: :wink: :!: :?: :idea: :arrow: :| :mrgreen: