«

»

Apr 23 2013

C-o frunză se poate face primăvară

sf1 leaf*Hai, că în timp ce politicienii încearcă să-i convingă pe civili că gazele de șist sînt bune și sănătoase, cercetătorii chiar cercetează, căutînd variante noi și mult mai puțin dureroase pentru mediu de a extrage energie din ceva, orice. Dacă săptămîna trecută am vorbit despre mingea care generează cu atît mai mult curent cu cît o bați mai rău, azi mai avem o minune care livrează energie: frunza. Da, știu, natura a inventat-o acum ceva vreme, însă noi ne-am prins cum să facem abia acum. Ei  bine, frunza asta artificială dă energie și pentru cînd nu e soare, spre deosebire de frunzele pe bune. Mai precis, energia solară e folosită pentru a desface apa în care stă “frunza” în hidrogen și oxigen. Oxigenul revine în atmosferă (un soi de antipoluare) iar hidrogenul e stocat într-o baterie pentru cînd o fi nevoie. O “frunză” pusă într-un litru de apă poate furniza 100 de wați de energie, 24 de ore pe zi. Invenția are, de fapt, cîțiva ani, dar exista o problemă: “frunza” nu mergea decît în apă curată. Bacteriile din apa impură dezvoltau un biofilm la suprafața frunzei, biofilm care reducea dramatic randamentul. Asta era o problemă serioasă, pentru că fix cam pe unde e mai multă nevoie de energie ieftină, cam tot pe-acolo nici apa nu e tocmai bună de îmbuteliat. Dar acum și treaba asta e rezolvată: cînd bacteriile din apa impură formează pelicule la suprafața frunzei, o parte din catalizatorul folosit se desprinde cu bacterii cu tot, iar ce rămîne pe frunză se autovindecă și crește la loc. Uite cum, cu o minge și un pumn de frunze, ajungem să rezolvăm problemele energetice ale omenirii. Și noi mai credem că ai noștri sînt “băieții deștepți din energie”!

sf2 laser*Tot la capitolul “energie”, mai precis la partea întunecată a forței electromagnetice, intră și următoarea realizare: marina americană a intrat deja în viitorul pe care ni-l imaginam toți în SF-uri, adică și-a tras prima armă serioasă cu laser, frate, care a fost testată și urmează să fie amplasată pe o navă. Este vorba despre un tun laser capabil să trimită cîteva zeci de kilowați de energie sub forma microundelor către orice țintă, fiind deci în stare să distrugă o dronă sau o ambarcațiune mai mică. Da, sigur, mărimea contează, deci e destul de clar că americanii lucrează de zor la a face un megatun capabil să doboare o viitoare stea a morții. Sau să fie viitoarea stea a morții. În schimb, cică rușii adună de zor o armată de ursuleți în Siberia.

Text apărut în Cațavencii din 17 aprilie 2013.

14 comments

Skip to comment form

  1. Gigi Nicolau

    Eu nu cred aşa ceva.

  2. Mostrofontz

    “Uite cum, cu o minge și un pumn de frunze, ajungem să rezolvăm problemele energetice ale omenirii”
    Uau ce simplu se rezolva pentru Tata Uraniu problemele energetice ale omenirii… Zice Nocera ceva despre un divais cu siliciu (era sa zi cu silicon…) – nu ca ar fi primul, nici singurul care face asta – si pam!, gata, viorile canta, pasarelele ciripesc, cerul e senin si azuriu iar omenirea impreuna cu energia traiesc fericite pana la adanci batraneti… Io mi-s nitel mai sceptic…

  3. Tata Uraniu

    Evident, ai toate motivele să fii mai sceptic, da’ io ca structură sînt mai optimist, deci mă uit mereu la jumătățile pline din pahare. Iar povestea asta sună suficient de bine ca să mă entuziasmeze. Da’, normal, o să mai așteptăm cîțiva ani, să vedem ce se întîmplă…

  4. Mostrofontz

    Tu te-ai uitat si pe articolul original din 2011 sau ai citit doar ce au dat astia prin ziare? Ca eu cand citesc ceva de genul “the cell was stable for 10 hours, after which its performance gradually declined to ~80% of its initial value over 24 hours” incep sa fiu tare sceptic, mai ales ca nu mai zice ce se intampla dupa 1 zi de functionare… Te-ai intrebat vreodata de ce natura “a ales” sa schimbe frunzele alea ale ei cam la unul sau cativa ani o data (da, si brazii isi schimba acele, doar ca nu toate deodata)? Pai probabil fiindca e mai eficient asa…

  5. Tata Uraniu

    Pe ăla original publicat de diverse site-uri l-am citit. Nu mă îngrijorează deloc cînd, în încercarea de a imita natura, oamenii nu ajung la rezultatele ei (scoase în niște sute de milioane de ani). Senzația mea e că se fac pași uriași în direcția imitării, ceea ce nu face decît să mă bucure. Că nu e perfect – deh – se mai întîmplă. Cît despre desfrunzitul copacilor, iarna, eu o pun strict pe un bilanț energetic. Adică e foarte posibil ca energia consumată de un copac cu frunze, iarna, să fie mai mare decît cea generată de către frunze în puținele ore de soare, cu ăsta aproape de orizont. Deci o fi mai rentabil pentru copac să renunțe la frunze și să supraviețuiască peste iarnă cu depozitele de energie din timpul verii, nu știu că n-a calculat nimeni, gen. Da’ pare destul de logic… Uite, tocmai am căutat pe net și am găsit că, de fapt, frunzele pică “de sete”, chiar în zone cu precipitații destul de abundente. Suprafața mare a frunzei evaporă multă apă (ceea ce nu se întîmplă la brazi, fiindcă frunza e mică și cumva ceruită), iar copacul n-are de unde culege suficientă apă. Drept care e mai eficient să lase frunzele să moară. Deci e, într-adevăr, mai eficient să schimbe frunzele, dar nu din cauza randamentului de conversie a energiei.

  6. Mostrofontz

    Pai eu nu ma refeream neaparat la randamentul conversiei energiei, cand ma gandeam ca e mai eficient sa schimbi frunza des. E drept ca sunt cazuri unde frunza tine mai mult de doi ani – nu mai tin minte unde am citit. Dar varsta frunzei e legata si de limta de varsta a copacului – de ex coniferele longevive (cum e pinul ala de 5000 de ani – nu mai stiu cum il cheama) pot sa aiba “ace” care sa reziste si 10-20 de ani, daca nu ma insel. Dar astea sunt mai degraba exceptii… Mai bine intrebam un “frunzolog” ceva…
    Si inca ceva: eu nu spun ca nu e bine ca scoate lumea chestii d-astea – ba dimpotriva, e chiar foarte bine! Numai asa invatam, tot incercand sa facem ceva si tot imbunatatind acel ceva. Eu sunt doar sceptic ca chestia asta va rezolva problemele energetice ale omenirii…
    Uite, iti dau un exemplu: anul asta se implinesc 100 de ani de cand se face amoniac industrial, pe baza procesului inventat de Haber – patentul e din 1909, dar productia industriala a inceput abia in 1913, ca doar trebuiau sa fabrice si utilajele… Ei bine, de mai bine de 100 de ani se tot cerceteaza chestia asta cu facutul de amoniac si in 100 de ani nimeni n-a fost in stare sa vina cu un procedeu mai bun – adica mai ieftin si mai competitiv, ca asta inseamna mai bun in practica… In 100 de ani s-au schimbat doar maruntisuri.
    Unele plante stiu sa fixeze azotul direct din aer, dar noi inca nu stim sa facem asta. De fapt cercetarile sugereaza chiar ca procesul acesta nici nu ar fi economic pe scara larga (discutam la amoniac de circa 200 de milioane de tone pe an, deci nu ne jucam – fabricarea lui consuma peste 1% din toata energia produsa…).
    Asadar ceea ce e eficient pentru natura poate sa nu fie totdeauna eficient si pentru economia umana – cel putin nu intr-un mod simplu si direct. Iarasi nu spun ca nu trebuie sa studiem – trebuie, altfel nu mai invatam nimic, dar nu trebuie sa ne entuziasmam prea tare. Cum zice Feynman: “for a successful technology, reality must take precedence over public relations, for nature cannot be fooled”

  7. Tata Uraniu

    Stai nițel, amoniacul se face ca să se dea, în principal, ca îngrășămînt – adică dincolo de ce fixează plantele din aer, trag și cu rădăcinile, mai ales unde-i solul sărăcit de azot (tot de supraculturi, of course). De ce aș vrea să fixez azot? organismul meu ia azotul de care are nevoie din plante, nu?

  8. Mostrofontz

    Eu ma refeream la tehnologie, nu la tine neaparat… Ca faptura ta n-are nevoie nici de energie electrica, isi ia ce-i trebuie de la soare… Valabil, desigur, doar daca telefonul mobil + laptopul nu cumva fac parte integranta din faptura ta :D
    Fabricarea amoniacului e o tehnologie de importanta majora – fara ingrasaminte am muri de foame, ca productiile ar fi prea mici. Exista in natura o alternativa, dar se pare ca tehnologic si economic vorbind, alternativa nu pare a fi viabila. Sigur, nu exista un raspuns cert, de aceea si continua cercetarile, dar simplul fapt ca in mai bine de 100 de ani nimeni nu a reusit sa vina cu o alternativa viabila pentru fabricat amoiac arata ca nu e chiar asa simplu de scos una din palarie…
    Cam la fel si cu problemele energetice ale omenirii – faptul ca dupa mai bine de 150 de ani practic tot de carbune si petrol suntem dependenti arata ca solutiile nu sunt simple deloc. Sigur, nu inseamna sa nu studiem problema, dar realist. Un om de stiinta trebuie sa fie pragmatic, nu sentimental. Desigur, nu lipsit de sentimente, dar iarasi cum a zis Feynman: “The first principle is that you must not fool yourself – and you are the easiest person to fool”

  9. Vlad S.

    Bună seara! Felicitări pentru blog, Tată Uraniu, l-am descoperit de curând.
    Am şi eu 2 întrebări, pentru început:
    1. Oare în spațiul cosmic ai semnal la mobil?
    2. Care ar fi simptomele unui computer care face schizofrenie?
    Dacă aveți răspunsuri, e minunat. Mă macină curiozitatea de mult şi aş vrea să ştiu ce părere aveţi şi dvs.
    Vă mulţumesc!

    1. Tata Uraniu

      Bună!
      1. ÎN general, releele de mobil bat la vreo 40 de kilometri. Deci, dacă ești pe stația spațială (la vreo 400 km) clar n-ai semnal, decît dacă o antenă ar comunica unidirecțional, nu omnidirecțional, cum fac cele din jurul nostru.
      2. :)) uite, computerul meu e schizoid: am două sisteme de operare pe el. DA’ se simte mai bine în ultimul timp, că folosesc doar OSX-ul.

      1. Vlad S.

        Mulţumesc mult pentru răspunsuri!
        Computerul dumitale nu e schizoid, face multi-tasking. Un computer schizoid e cel care nu simte nevoia să interacționeze cu alte computere. :))

  10. LStefan

    Se pare ca exista deja alternative la benzina extrasa din petrol. Cimpii de alge cultivate pe suprafete mari. Aside: Tata Uraniu, de curiozitate, in meseria matale, de fizician, ai vre-o realizare? Relax, nu-i cu rautate spusa… Mai ai timp.

    1. Tata Uraniu

      Nu știu dacă intră la categoria VREO realizare, dar cîtă vreme am practicat meseria de fizician, cît eram student la doctorat, am publicat un articol în Astrophysical Journal. Din 2005 am revenit în țară și am schimbat pălăria de fizician cu aia de jurnalist. Deci nu cred că mai am timp, da’ sînt relaxat oricum. :D

      1. LStefan

        Intrebarea mea era totusi rauvoitoare. Am gresit. Sunt intrebari la care trebuie sa te gindesti de doua ori inainte sa le pui. Eu n-am facut-o si acum imi pare rau. E grozav sa scrii si sa ti se publice in APJ. Probabil ca rezultate si realizari remarcabile se pot obtine azi, doar in colective mari, cu acces la resurse si management dedicat. Si la noi cred ca or sa se schimbe lucrurile. Pentru mine-i profitabila schimbarea. Imi place blogul, imi plac si articolele. Si cred ca nu sunt singurul care le apreciaza. Comparativ cu o cariera stiintifica mai putin mediatizabila, de popularizarea stiintei beneficiaza mai multi si impactul social este mult mai mare. Toata stima, scuzele mele!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

:D :-) :( :o 8O :? 8) :lol: :x :P :oops: :cry: :evil: :twisted: :roll: :wink: :!: :?: :idea: :arrow: :| :mrgreen: