Cum o să-mi petrec sfîrșitul lumii. Azi, focul (II)

Așa. Deci a venit sfîrșitul lumii. Mă rog, al civilizației. Cum facem ca să mai facem ceva și peste cîțiva ani? Păi, trivial, e timpul să învățăm regula simplă de trei. Nu, nu regula de trei simplă, în situația (ipotetică) de față asta nu vă va ajuta mai deloc.

Regula simplă de trei este, așa cum îi spune numele, simplă. Au “inventat-o” supraviețuitoriștii americani, care au transformat inclusiv supraviețuirea într-un hobby. Dar, cum fac americanii, au studiat extensiv problema și vin cu soluții.

Ce spune regula simplă de trei? Păi, zice că un om poate rezista cam trei minute fără aer, cam trei ore fără căldură, cam trei zile fără apă și cam trei săptămîni fără hrană. Simplu, nu?

Acum, presupunem că fără aer nu veți rămîne. Totuși, e doar sfîrșitul civilizației, parcă așa am stabilit. Nu de alta, dar dacă aveți probleme cu primele trei minute, sorry, însă chiar nu vă pot ajuta.

În primul rînd, pînă la foc, apă și mîncare, trebuie să o tăiați din oraș, șansele să găsiți cele trei chestii necesare supraviețurii sînt lejer mai mari afară. Sigur, o vreme (foarte scurtă) mai găsiți mîncare și apă prin hypermarket, ba poate chiar o geacă mai groasă la Decathlon. Dar ăstea se vor termina/fura, așa că, la un moment dat, e timpul să lăsați orașul în urmă, pentru că și căldura și apa tot cu electricitate vin. Nu, nu fugiți acum, așteptați să se întîmple ceva nasol, să nu creăm panică degeaba.

Și care-i cea mai simplă variantă să părăsiți orașul? Păi, găsiți o motocicletă sau scuter, ceva. Nu mașină, presupun că drumurile vor fi destul de congestionate, e util să vă puteți strecura peste tot. Căutați un enduro, dacă puteți, în peregrinările voastre spre țară/munte veți merge pe “șoselele” din România. OK, dacă sînteți ecologist fanatic, săriți pe bicicletă. Da’ o să pedalați mult și bine. Să zicem că ați reușit să ieșiți din oraș.

Trecem, în primul rînd, la aia cu căldura. Ideea e banală: trebuie să știți să faceți un foc. Un timp vă veți descurca cu chibrite și brichete. Dar ăstea (ca și gazul/pietrele de zippo etc.) se consumă și rămîneți ca oamenii peșterilor.

Un noroc chior ar fi să aveți o lupă la voi. Sau, ca în “Insula misterioasă”, să aveți niște ochelari “cu plus”, ale căror lentile le puteți lipi, cu niște apă între ele, pentru a vă face o lupă. Problema cu metoda asta e că aveți nevoie și de un soare puternic, iar seara (exact cînd ați avea nevoie mai mult de foc) soarele e mai puțin vioi, sper că ați constatat și voi.

Urmează cea mai simplă metodă de a obține focul. Pentru asta nu vă trebuie decît o sfoară, un băț și o scîndurică de brad, unul de alun, elastic, o piatră parțial găurită de apă și niște rumeguș/frunze/hîrtii sau ceva similar și foarte “incendiabil”.

Iar tehnica e simplă: Faceți o găurică în scîndurică (un briceag v-ar ajuta aici, ca și în multe din situațiile pe care le voi descrie. Iar briceagul nu se strică, doar se fură). Faceți un arc cu alunul și sfoara. Răsuciți sfoara în jurul bățului de brad, îi puneți un capac (piatra puțin găurită, ca să nu vă ardă la mînă) și, cu ajutorul arcului, începeți să frecați repede-repede cele două bucăți de brad, ca în desen. În curînd, datorită frecării, lemnul va genera niște tăciuni. Acum puneți repede rumegușul pe lîngă și suflați încetișor. În doi timpi și trei mișcări, focu-i gata!

Dacă vă lipsesc ingredientele, intrați în primul IKEA și faceți ca în video-ul de mai jos. Hai, acum încercați și voi. Cel mai mișto video cu facerea focului pe care-l primesc pe nic.sarbu@sciencefriction.ro va căpăta un premiu. Încă nu știu ce, dar sigur va fi un premiu.

Puteți găsi întreaga serie de pînă acum aici.