Ia să facem un mic experiment. Textul de mai jos este despre actul de a căsca. Ați început deja să căscați și voi? Nu-i nimic, pariez că pînă la capăt, veți căsca de cîteva ori. Cică treaba e atît de molipsitoare, încît nu numai cînd vedem alți oameni căscînd ne apucăm și noi, dar și dacă citim despre asta ni se întîmplă. Eu, de exemplu, casc de cînd am început să scriu. Dar hai, numărați și voi de cîte ori veți căsca pînă la capăt.
Există jdemii de teorii care încearcă să explice căscatul (scuze – căscam), nici una nu e suficient de convingătoare deocamdată. Senzația comună este că începem să căscăm cînd sîntem obosiți. Unii cercetători ai domeniului (cum naiba mai pot ăștia să facă studii pe așa un subiect? Eu iar casc…) susțin că, de fapt, gestul are ca efect răcirea creierului. Sau oxigenarea lui. Deși, curios, în timpul actului de-a căsca inhalăm mai puțin oxigen. Iar dacă repetăm experiența asta, în care oamenii cască, într-o atmosferă mai bogată în oxigen, căscatul nu încetează.
O altă explicație, destul de convingătoare, spune că originea căscatului (și a contagiozității gestului) se găsește în nevoia animalelor dintr-un grup de a-și păstra starea de alertă. Adică ar fi vorba despre un instinct de turmă, care mărește șansele de supraviețuire: dacă un membru al găștii cască, e un semnal pentru ceilalți că e obosit, deci toți încep să caște și “se trezesc”, mai alerți și mai atenți la pericole. Sau, ca să vedeți cît de puțin știm despre domeniul ăsta, e posibil ca gestul de a căsca să încerce tocmai sincronizarea perioadelor de odihnă din turmă, adică taman pe dos.
S-a mai vehiculat ideea, verificată în regnul animal, că actul de a căsca este, de fapt, un gest de amenințare la adresa potențialilor agresori. Există o specie de pești care cască nu numai cînd văd alți membri ai aceleiași specii, ci și dacă își văd reflexia în oglindă! Și pentru că tot vorbeam de animale, uite o chestie pe care, dacă n-aveți cîini, probabil că n-o știați: contagiozitatea căscatului trece de la om la cîine. Dar nu oricum: dacă un om cască în fața unui cîine, acesta va căsca și el. Dar dacă omul doar cască gura pe-acolo, simulînd căscatul, cîinele nu mai răspunde.
Iar asta ne întoarce la oameni: căscăm în funcție de cît de empatici sîntem față de ceilalți. Căscăm mai mult dacă în jurul nostru cască rude sau prieteni. Și mai puțin cînd este vorba de străini.
Și cu toate teoriile astea, încă n-avem habar de ce facem un gest atît de simplu (dar atît de relaxant și plăcut) precum căscatul.
În final, hai să vedem dacă sînteți empatici: de cîte ori ați căscat în timpul citirii celor de mai sus?
Acest text a fost publicat în Cațavencii din 21 noiembrie 2012.
26 comments
Skip to comment form ↓
tracker
November 30, 2012 at 15:30 (UTC 3) Link to this comment
de 3 ori :d
iulian
November 30, 2012 at 15:36 (UTC 3) Link to this comment
eu n-am cascat nici macar odata.. Dar imi aduc aminte de ce-mi ziceau parintii cand eram mic: casca bine ochii pe unde mergi si nu te lua cu toti gura-casca. De aia imi fac mereu CASCO. Ca scopul cascatului sa nu ma prinda nepregatit.
Tata Uraniu
November 30, 2012 at 15:59 (UTC 3) Link to this comment
:))
Savoir Faire
November 30, 2012 at 16:37 (UTC 3) Link to this comment
Nici eu nu am cascat.
Curioasa treaba.
Dongabone
November 30, 2012 at 16:09 (UTC 3) Link to this comment
De doua ori, deci nu esti asa de plicticos 😆 😆 😆
Tata Uraniu
November 30, 2012 at 16:11 (UTC 3) Link to this comment
))
Ada
November 30, 2012 at 16:23 (UTC 3) Link to this comment
2 in timpul si unul asa de final…
chiar discutam cu un amic subiectul acum vreo 2 zile, si mi-am amitit ca exista si un site pe tema asta care vin cu inca ceva explicatii stiitifice si curiozitati la subiect. Il caut si revin cu el
Tata Uraniu
November 30, 2012 at 16:25 (UTC 3) Link to this comment
Super, adă site-ul, că sînt și io curios.
stressat
November 30, 2012 at 20:02 (UTC 3) Link to this comment
Io am căscat de vreo 5 ori, da’ de 2 ori uitându-mă la bebeluș, că-i simpatic și unu’ la comentarii… Se pune? 🙄
Alexandru Kiss
November 30, 2012 at 20:16 (UTC 3) Link to this comment
O data, voiam sa masor cat O2 bag in plamani, dar era mai mult N2. E rau cand casca rechinul, la calcaiele unui inotator.
Alexandru Kiss
November 30, 2012 at 20:18 (UTC 3) Link to this comment
Pe unde ai cascat pixul, nu am mai primit de mult pentru citit.
Tata Uraniu
November 30, 2012 at 21:23 (UTC 3) Link to this comment
Păi, de acum vreo două zile. Iar zilele ăstea încep o serie cotidiană, deci ține aproape…
dana
November 30, 2012 at 23:32 (UTC 3) Link to this comment
Şi acum vine şi aia cu: toţi ăia care aţi căstat la articolul ăsta… sunteţi nişte căscaţi! 🙂
Luiza
December 1, 2012 at 12:16 (UTC 3) Link to this comment
Se pare ca eu nu ma incadrez in “studiile cercetatorilor”. Desi sunt foarte obosita, stau in pat si ma pregatesc de culcare, n-am cascat nici macar o data. 🙁
Bogdan
December 3, 2012 at 00:31 (UTC 3) Link to this comment
Tată Uraniule…. fain!
Nu zic că nu am căscat că … am căscat.
Dar de empatie, nu de plictiseală. 😀
Știi ce rugăminte am eu?
Explică-mi, te rog, când ai timp… ce are alcoholu’ atât de șucar în componență de în afară de CH dă 3 ori, încă o dată de doo ori și un OH… (CH3CH2OH) de ne dă starea aia dă … beatitudine?
Mentionez că am auzit de ea de la niște băieți de vorbeau in stația de tramvai!
Mulțumesc și… dau și eu o sticlă de vin de țară! 🙂
Tata Uraniu
December 3, 2012 at 02:13 (UTC 3) Link to this comment
🙂 uite, nu știu sigur, dar voi studia puțin problema. DE fapt, este vorba chiar de ch3ch2oh, care cînd e desfăcut în bucăți de către ficat, face chestiile astea la creier. da’ mai aflu și-ți zic.
Bogdan
December 3, 2012 at 10:58 (UTC 3) Link to this comment
Îti multumesc! 🙂
Andra
January 4, 2013 at 11:39 (UTC 3) Link to this comment
Am citit ca avem niste neuroni ai empatiei care se numesc “oglinda” si de aceea avem tendinta de a casca atunci cand vedem pe cineva facand asta, dar nu numai – si, cand cineva se loveste, avem si noi tendinta sa punem mana pe acel loc, etc.
Alex
January 7, 2013 at 17:15 (UTC 3) Link to this comment
am cascat odata! 😀
Adrian
July 19, 2013 at 21:40 (UTC 3) Link to this comment
Am cascat de vreo 4 ori si m-am abtinut sa nu casc tot de vreo 4 ori.In total am avut tendinta sa casc de 9 ori(tocmai ce am mai cascat o data…wow).Pacat ca nu am caine,ca vroiam sa testez faza aia….
Tata Uraniu
July 19, 2013 at 21:51 (UTC 3) Link to this comment
:))
Niki Vranceanu
July 20, 2013 at 21:58 (UTC 3) Link to this comment
Eu am cascat de vreo patru ori, nevasta-mea, care citea o carte la doi metri de mine, a cascat si ea de vreo trei ori, desi nu i-am spus ce citesc; dar bebelusul nostru de un an si jumatate n-a cascat deloc. n-o fi al nostru? 🙂 😀
Tata Uraniu
July 21, 2013 at 01:44 (UTC 3) Link to this comment
😀
Olga
July 22, 2013 at 17:38 (UTC 3) Link to this comment
N-am cascat deloc, cred ca s-a defectat mecanismul. Da’ il repar rapid cand deschid fisierul cu chestii pentru serviciu…
Eu citisem o alta teorie ca este un atavism de cand eram pesti (ehm, pesti din aia de traiesc in apa, ca sa evitam confuziile).
Se ia cascatul si de la om la pisici (am observat io) doar ca am citit prin cartile de pisicologie ca matzele nu casca de somn ci ca un act de comunicare ca le este bine si sunt in “familie”. Ma intreb cum de si-au dat seama pisicologii de treab asta ca doar nu le-au intrebat, iar daca le-au masurat activitatea cerebrala nu vad cum au putut ei sa convinga o matza sa se relaxeze cu toti senzorii aia pe cap…
Tata Uraniu
July 22, 2013 at 17:40 (UTC 3) Link to this comment
da’ peştii de ce ar căsca? La animale ar avea o noimă, ca mecanism de alertare…
Olga
July 22, 2013 at 17:52 (UTC 3) Link to this comment
Hmm poate ca are de-a face cu modul lor de a respira, poate ca atunci cand casca gura , iau si ei o gura de apa proaspata (inlet flow) pentru branhii unde iau oxigenul dizolvat in apa si apoi cand umfla branhiile elimina outlet flow cu mai mult dioxid de carbon. Sau poate ca spun numai tampenii pentru ca habar nu am cum respira pestii (decat ca o fac prin branhii) si mi-e lene sa gugalesc 😛