De ce sînt roșiile roșii?

Bine, nici eu n-aș fi avut habar, dacă un studiu publicat în Nature (către care m-a trimis o știre din Time) nu mi-ar fi deschis ochii.

Așa am aflat că genomul roșiei (adică totalitatea codului ei genetic) este intens studiat de peste opt ani. Mă rog, asta nu mă miră, la cîți bani sînt băgați în modificările genetice ale chestiilor cu care ne hrănim, ca să devină mai repezi, mai înalte și mai puternice. Ce-i de-a miratelea, însă, este ce-au descoperit cercetătorii despre trecutul foarte îndepărtat al plantei pompos numite Solanum lycopersicum, pe care piețarii noștri insistă s-o numească “roșie de România”, deși vine din Italia și pleacă verde la drum.

Pariez că nu știați, așa că aflați de-aici: acum 60-70 de milioane de ani, bagajul genetic al strămoșului roșiei s-a triplat brusc. Și deși în timp a mai scăpat de multe gene inutile, azi o roșie încă se laudă cu peste 35.000 de gene (spre comparație, oamenii au doar 23.000 de gene). Ei bine, se pare că un salt atît de spectaculos în numărul de gene al unei specii poate fi provocat doar de un eveniment dramatic. În cazul roșiei, evenimentul dramatic a fost impactul asteroidului care a dus la dispariția dinozaurilor. Noaptea care a urmat – timp de mai multe luni – a dus la expansiunea genomului strămoșului roșiei, o manevră absolut firească pentru a-i crește șansele de supraviețuire. Așa a ajuns roșia atît roșie, cît și comestibilă, spre deosebire de vărul ei cartoful – de ale cărui fructe să nu vă apropiați, că nici animalele n-o fac.

Cum s-au prins geneticienii de trecutul zbuciumat (la propriu) al roșiei? Poate nu știți, dar tomatele mai au o verișoară destul de afurisită. Îi spune Atropa Belladona, dar noi o cunoaștem drept “mătrăgună”, iar fructele ei sînt deosebit de toxice. Studiind genele celor două plante înrudite, se poate construi un parcurs al evoluției lor paralele de-a lungul istoriei, ceea ce cercetătorii au și făcut. Așa au aflat că, în timp ce ultimul T-Rex murea de foame, se întrevedeau zorii unei epoci noi pentru vegetarienii contemporani din lumea întreagă.

Deci, data viitoare cînd tăiați o roșie pentru salată, vărsați o lacrimă și pentru șopîrlele a căror dispariție vă face vouă dieta atît de savuroasă, da?

(Articol apărut în Cațavencii din 20.06.2012)