«

»

Oct 12 2011

Found in translation – noutăți despre citirea viselor (VIDEO)

E o realizare atît de extraordinar de senzațională încît aproape că nu-mi vine să cred și recitesc știrea în timp ce vă povestesc, să mă (re)conving. Concret, despre ce-i vorba? Niște cercetători de la Berkeley (corect e UC Berkeley, că e University of California in Berkeley, da’ toată lumea o știe după numele mic) au reușit să captureze activitatea vizuală din creierul uman și s-o reproducă sub formă de clip video digital. Sau, ca să ne înțelegem mai ușor: ĂȘTIA-ȚI POT CITI GÎNDURILE! Mai ales dacă-s în format video. 😀

Posibilitățile sînt nelimitate: de la cunoașterea fanteziilor porno a lu’ ăla micu’, ajuns la vîrsta aia la care tropăie hormonii-n el (deși, sincer, nu văd de ce un părinte s-ar supune voluntar unui asemenea chin), pînă  la citirea viselor (stați așa și nu strigați, nu e vorba despre interpretarea, ci doar de citirea lor) totul este la vîrfurile degetelor noastre.

Mă rog, exagerez nițel. O iau razna cu fantezia. Poate n-ar fi rău să vă dau detaliile, mai întîi. Care-i faza? Trei voluntari au fost băgați în niște mașini de RMN în timp ce li se proiectau diverse trailere de filme. Între timp, mașinile RMN înregistrau fluxul sanguin în cortexul vizual al cobailor. Scanările au fost, apoi, băgate într-un calculator care le decoda, alocînd forme și mișcări din film unor anumite reacții ale creierului. Apoi, calculatorul analiza RMN-urile generate de 18 milioane de secunde de imagini aleatoare de pe YouTube, alegea o sută dintre ele, care provocau aceeași reacție în creierul cobailor, și din ele compunea un videoclip. Imaginea nu-i grozavă, dar uitați-vă și voi la cît de bine surprinde filmul original:

Analogia din articolul de pe Gizmodo care mi-a adus știrea e suficient de plastică pentru a o reda aici. Imaginați-vă că cele 18 milioane de secunde de video aleator sînt culorile de pe paleta unui pictor. Pictorul e softul de decodare realizat de ăștia. Subiectul vede o imagine, creierul lui are o reacție, iar calculatorul o înregistrează. Apoi caută pe toată paleta de culori combinația care generează o reacție similară în creier și pictează imaginea văzută cu ajutorul paletei de imagini. Pa-da-bum! We have video!

Clipul următor vă arată cum funcționa softul: în stînga sus este imaginea văzută de cei trei subiecți. Dedesubt sînt prezentate imaginile “citite” din creierele cobailor. Se vede cu creierul liber cum imaginile extrase sînt, mereu, similare cu videoclipul urmărit, indiferent care e el, și independente de cine privește.

E un pas foarte mic, acum, să ne gîndim la un gazilion de imagini băgate-ntr-un calculator, în loc de 18 milioane. Tot ce ne trebuie pentru asta, deocamdată, sînt mulți subiecți și multe RMN-uri. Piece of cake, nu?

Profesorul Jack Gallant, coautor al studiului, spune, fără falsă modestie, că este vorba despre un salt uriaș către reconstrucția imagisticii interne. Deschidem azi o fereastră către filmele din mintea noastră. Imaginați-vă, preț de o secundă, ce poate face tehnica asta, după ce va fi rafinată. Aloo, păi ce facem, am zis să vă imaginați viitorul, iar visați cu ochii deschiși la Scarlett Johansson?

8 comments

Skip to comment form

  1. misu

    Tata Uraniu, sa stii ca mi-ai stricat ziua. Un refugiu secret mai aveam si eu, ca sa aflu de la tine ca sunt pe cale sa-l pierd si p-ala!

    Uite ce te rog eu, asa din inima mea plapanda de soim al patriei: fa tot posibilul ca acest post sa nu ajunga si la gagica-mea. Daca afla, e-n stare sa-si rupa de la gura pret de-un deceniu, doar ca sa-si cumpere un decodor d-asta, cand o aparea, si sa ma fugareasca prin somn cu el!

  2. radu

    http://www.youtube.com/watch?v=VyOtIsnG71U
    Ne poti spune de ce cristal de safir? Sau merge si cu alte materiale ? Sau daca e o facatura tot filmuletul ? Si daca chestia aia e racita asa tare cum o atinge tipul cu mana?

    1. Tata Uraniu

      Sînt convins că nu e făcătură. Chestia pare răcită ridicol de tare, dar faptul că o atinge cu mîna nu e o problemă. La fel cum nu e o problemă faptul că poți să treci cu mîna prin foc. Dacă o faci repede, practic nici nu simți. dacă te uiți atent, vezi că atingerile sînt extrem de scurte și pe suprafețe mici. Nu scoate supraconductorul cu mîna din cuva aia în care e hidrogen lichid. Atunci și-ar beli deștele. Iar cînd atinge jucărica după ce a stat nițel în aer, cred că temperatura este deja în creștere rapid. Pe de altă parte, cred că merge și cu alte tipuri de cristale, important e să fie structură cristalină, pentru că e predictibilă, I guess. Oricum, partea importantă este stratul subțirel de supracondcutor, altfel, să știi că tot felul de cristale artificiale de safir sînt folosite ca substrat (wafer) pentru semiconductori și alte alea.

  3. Flavia Soare via Facebook

    Eu: Uite-te la post-ul asta. Iti dai seama s-a deschis cutia Pandorei: “Jur ca nu am fantezii cu alte femei” “Ah da, ia arata-mi!”
    El: Poti sa stai linistita. Nu ne deranjeaza daca aveti fantezii cu alte femei.

  4. Flavia Soare

    Eu: Uite-te la post-ul asta. Iti dai seama s-a deschis cutia Pandorei: “Jur ca nu am fantezii cu alte femei” “Ah da, ia arata-mi!”
    El: Poti sa stai linistita. Nu ne deranjeaza daca aveti fantezii cu alte femei.

  5. ScienceFriction.ro via Facebook

    :))

  6. ScienceFriction.ro

    :))

  7. androidul cu sobolani

    pare o poza de-aia la care daca te uiti mai mult, il vezi apoi pe isus pe pereti!

Leave a Reply to radu Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


Warning: Invalid argument supplied for foreach() in /home/rsimon56/public_html/sciencefriction.ro/wp-content/plugins/smilies-themer-toolbar/smilies-themer-toolbar.php on line 450