«

»

May 09 2011

The dreams that stuff is made of…

Tata Uraniu a văzut, abia recent, un filmuleț care a făcut extrem de multă vîlvă (nemeritată, crede el). Se cheamă What the #$*! Do We Know? și e un amestec de fizică cuantică, științe cognitive, pseudoștiință și nunți poloneze. Aici e prima parte, le găsiți voi pe ălelalte (sau poate îmi găsiți pe youtube întregul film, spre plăcerea altor cetitori):

E făcut fain, dar degeaba. Însă i-a dat T.-ului U. cîteva subiecte. Prima întrebare: cît de goală e materia? Nu vă gîndiți la prostii, nu goală ca o nudistă, goală ca o sticlă… ei bine, goală.

În Furtuna, Shakespeare pune în gura lui Prospero o frază celebră: „We are such stuff as dreams are made on…“ (pentru tov. Iliescu, aproximativ: „Noi sîntem materialul din care se făuresc visele“). Este vorba despre amestecul unic de spirit și materie care sînt oamenii. Spiritul ca spiritul, prea complicat pentru luni dimineața, dar ce este materia parcă am putea încerca să răspundem. Ceea ce și facem: materia este, practic, nimic. Cu toții avem percepția faptului că Universul este destul de gol, dar o să vă arăt acum că și noi sîntem cam la fel. :wink:

Păi, uite-aici, în Sistemul Solar, care oricum e destul de „plin“ față de majoritatea colțurilor din spațiu, așa cum am mai povestit acum ceva vreme: dacă Soarele ar fi un glob cu diametrul de un metru, Pămîntul ar fi cam cît o unghie (un cm, pe-acolo) și la vreo sută de metri distanță. Adică de pe unde pleacă mingea Barcelonei (de la portarul propriu, în celebrul tiki-taka) înainte de a marca în poarta lui Casillas.

În contrast cu spațiul, materia pare destul de plină, nu? Ei bine, nu e chiar atît de plină. De la Democrit se știa (cu o scurtă pauză, pe care a luat-o toată gîndirea științifică, prin Evul Mediu) că materia e făcută din bucățele mai mici, numite „atomi“. Pînă pe la începutul secolului trecut (al XX-lea, obișnuiți-vă deja!), se credea că atomii sînt o chestie, așa, ca un cozonac cu stafide, sau ca o brioșă cu fructe de pădure: aluatul fiind sarcina pozitivă, iar stafidele/fructele, împrăștiate alandala, ar fi electronii, ăia mici care transpiră la greu prin cablurile electrice).

Cam atunci a venit sir Ernest Rutherford și ne-a spus să nu mai salivăm după cozonaci, fi’n’că situația nu e așa de roză. De fapt, mai toată masa atomilor e băgată într-un sîmbure mic, numit nucleu, iar restul, pînă la marginea unui atom, e spațiu gol. Mă rog, populat de electroni, dar ăștia sînt mici, mici de tot, cam de două mii de ori mai ușori decît nucleul. Deci atomul e, oarecum, mai mult spațiu și mai puțin materie. Iar noi sîntem făcuți din atomi… Get my drift? Dar haideți să reluăm și analogia cu terenul de fotbal.

Un atom este de 10.000.000.000 de ori mai mic decît un metru. Iar un nucleu este de 10.000 de ori mai mic decît un atom. Cu alte cuvinte, dacă nucleul de hidrogen ar fi mare de-un metru, în poarta lui Becali din Ghencea, electronul aferent ar fi undeva, hăăăt, dincolo de Stadionul Dinamo al lui Borcea. Cît de mare ar fi el, e mai greu de spus, iar motivul îl lăsăm pe mai tîrziu. Pînă atunci, ca temă, meditați asupra titlului, că e mai rău decît credeți. :)

15 comments

Skip to comment form

  1. Mostrofontz

    Mai, analogiile sunt bune, ca sa ne ajute sa intelegem ceva, dar nu e bine sa judecam fenomenele dupa analogiile noastre. Mai ales ca fizica cuanitca e atat de neintuitiva incat e greu de inteles si cu analogii.
    Mie mi se pare totusi ca intrebarea “cat de goala e materia” e nerelevanta, tocmai pentru ca imaginea noastra despre materie (la nivel atomic) este rezultatul unei experiente (inerent) macroscopice. Noi nu suntem invatati sa vizualizam de ex. in unde; daca am fi, probabil ca atomul ni s-ar parea mai “plin”…
    Limitarile noastre sunt, totusi, destul de multe; vezi faimosul gedankenexperiment al lui Carl Sagan: inchideti ochii si incercati sa va imaginati o culoare complet noua… Succes!

  2. Mostrofontz

    Mai bine ne povestesti de experimentul asta:
    http://www.evz.ro/detalii/stiri/cum-a-confirmat-nasa-teoria-relativitatii-a-lui-einstein-929332.html

    1. Tata Uraniu

      ajung și la ăsta… Și pînă acolo, da, tu ai dreptate cu analogiile, dar pînă la un punct. Nu e vorba despre a judeca fenomenele după analogii. Ăla (judecata) e pasul doi, primul fiind să ai, pe undeva, o idee (așa, de pornire) despre cum stau lucrurile.
      Mai ții minte orbitalii? Îți dai seama cît de ciutat am vizualiza noi atomii, dacă am vedea undele? Așa, pentru cine n-are treabă cu mecanica cuantică, modelul ăsta atomic, rutherford-bohr, e destul de potrivit. Mai mult, și ar însemna să ne tragem singuri un glonț în picior. :lol:

      Și da, pe undeva întrebarea cu goliciunea materiei e irelevantă, pe de altă parte e la fel de relevantă ca goliciunea spațiului. Acolo, însă, vorbim de distanțe pe care majoritatea oamenilor nu le pot concepe, nu de concepte. En fin, cum spuneam, îți dau dreptate, însă doar parțial.

      1. Mostrofontz

        Ai si tu dreptate; fiecare cu stilul lui la urma urmei. Cum zicea Feynman (sunt mare fan): Nature doesn’t care how you call it, she just keeps doing it”. Sau, in fine, ceva de genul asta.
        Da mi-s curios: ai reusit sa-ti imaginezi o culoare noua? Eu nu… Nici macar dupa multa bere…

      2. Tata Uraniu

        Mare fan, și io. Supercool băiat.
        Cît despre culori noi, nu prea. Da’ am reușit să-mi imaginez combinații noi de culori. Numai după bere… :lol:

  3. catalin

    Adica noi sintem in mare parte vid?

    Vezi ca poate te si-njura lumea pina la urma. :mrgreen:

    1. Tata Uraniu

      :lol:

  4. creola

    Normal că înjur!Citesc,cu mare interes,înțeleg mai mult de-o grămadă,apoi trag frumușel concluzia:AI DRACU DA”CE DĂȘTEPȚI E FIZICIENII ĂȘTIA! :D

  5. camouflage

    @Creola E simplu, dă-o-n cuarci de fizică. Până şi eu m-am prins despre ce vrea să zice Tata Urania…ăăăă Uraniu: Barca mătură pe jos cu Real la orice oră!

    Da, e mult gol în noi. Sufletesc şi material! D’aia ne şi “stafidim” la bătrâneţe, ne prăbuşim în noi înşine….

    1. Tata Uraniu

      Deci, da, iezagt: Barca a măturat, deja, cu Real pe jos. De patru ori în op’șpe zile, nu? 8)

  6. Mostrofontz

    Ia sa va bag io niscai muzica “ontopic”, sa va ajut sa pricepeti cum e cu goliciunea asta a atomilor si spatiului:

    1. Roy Orbison – “In dreams”, voce fantastica; cantec folosit intr-o scena clasica din Blue Velvet, al lui David Lynch. Film in care Isabella Rossellini afiseaza o goliciune diferita (si, in opinia mea, mult mai atragatoare) de cea a atomilor si spatiului… :mrgreen:
    http://www.trilulilu.ro/donna_angi/ac5efefe20792b
    2. Alt clasic: Everly Brothers – “All I have to do is dream”. In nenumarate versiuni; o canta multa lume. Iata una cu cuvinte cu tot
    http://www.youtube.com/watch?v=1uKUH6joeEs

    As mai avea si altele, da’ ascultati-le p-astea intai!

  7. Mostrofontz

    Hai, luati-l si p-asta, ca e chiar cu “spatii goale” (cel putin la inceput), si gata! No need to comment:
    http://www.youtube.com/watch?v=4ADh8Fs3YdU

  8. Gabry

    Si cind te gindesti ca toata viata bagam in noi!

  9. Daniel

    @Gabry:

    in spiritul celor detaliate mai sus, bagam tot lucruri goale. Si practic, de aia nici nu ne saturam… :D

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

:D :-) :( :o 8O :? 8) :lol: :x :P :oops: :cry: :evil: :twisted: :roll: :wink: :!: :?: :idea: :arrow: :| :mrgreen: