«

»

Apr 11 2011

Fukushima – ieșirea din scenă a unei centrale nucleare

V-am rămas dator de miercuri cu ultima parte din povestea despre accidentul de la Fukushima, și anume partea cu produsele radioactive care au fost emise după cutremur/tsunami. Iat-o mai jos, dar să începem cu un pic de teorie despre timpul de înjumătățire, dacă tot avem ocazia să vorbim despre asta.

Ideea e simplă: despre un anume atom nu putem spune niciodată CÎND se va dezintegra, emițînd radiații alfa, beta sau gamma. Dar, cu ajutorul statisticii, dacă avem o populație mai mare de astfel de atomi radioactivi, știm cu siguranță ce procent dintre aceștia se va dezintegra, emițînd nuclee de heliu, electroni sau fotoni gamma. Iar timpul de înjumătățire este, pur și simplu, timpul în care jumătate din grămada inițială de atomi s-a dezintegrat. Indiferent cîți atomi sînt în grămada respectivă, timpul de înjumătățire e același. Exemplu: Dacă am 4 sau 100 de atomi radioactivi (de același fel), le va lua același timp (să zicem, zece minute) ca jumătate dintre ei să se dezintegreze, rămînînd 2 sau 50. După încă zece minute, vor fi rămas 1, respectiv 25 de atomi.

Ei bine, timpul de înjumătățire al izotopilor emiși e important, dar nu doar asta e important pentru a determina nivelul de gravitate al unui accident, ci mai ales cantitatea/tipul de radiație emisă, precum și energia acestei radiații, pentru fiecare izotop radioactiv în parte. Și, evident, cantitatea de radio-izotopi emiși în cursul incidentului. În urma neplăcerilor de la Fukushima, precum, în genere, în urma oricărui accident la o centrală nucleară, cele mai importante substanțe emise sînt iodul și cesiul. Mai precis, izotopii 131I și 137Cs. Și, mai puțin, izotopul 90 al stronțiului, 90Sr.

De ce sînt cele trei cele mai nasoale? Păi, să le luăm pe rînd: inhalat sau băut, iodul este fixat cu ușurință în glanda tiroidă. Dacă iodul inhalat este unul dintre izotopii radioactivi, asta mărește riscul de cancer. De altfel, la un accident nuclear, lupta împotriva iodului se duce cel mai ușor, iar cei care au prins Cernobîlul își mai aduc aminte: celor din zona în pericol li se furnizează tablete de iodură de potasiu. Iodul din tablete se duce imediat în tiroidă, astfel încît orice izotop radioactiv care ar apărea din aer/apă nu s-ar mai fixa în organism, care acum e saturat. Iodul-131 este periculos pentru că emite radiație beta (electroni) destul de energici, care penetrează local țesutul absorbant. Din fericire, timpul de înjumătățire al izotopului 131I este de opt zile, deci într-o lună, deja vorbim de radioactivitate de 32 de ori mai mică.

Cesiul-137, pe de altă parte, este periculos pentru că are un comportament similar cu potasiul, deci ajunge în țesuturile moi ale organismului, mai ales în mușchi. Cesiul se dezintegrează radioactiv prin emisie de raze beta (electroni, în genere doar puțin mai lenți ca în cazul I-131) și gamma, și are timpul de înjumătățire de vreo treizeci de ani. Se tratează cu albastru de Prusia, care deși e o substanță pe bază de cianuri, nu e toxică, ba chiar ajută la eliminarea din intestin a metalelor grele, în caz de otrăvire.

Stronțiul-90 are un comportament similar calciului, deci se depozitează cu ușurință în oase și în măduvă. 70-80% din cantitatea ingerată este eliminată, dar restul se duce, aproape integral, în oase. Cu un timp de înjumătățire de 28,8 ani și cu dezintegrare prin particule beta (electroni) cu energie măricică (mai mare ca a electronilor rezultați din Iod-131), e destul de neplăcut să-l păstrezi în organism.

Acum, să lămurim ceva: dacă sînt în cantități mari, toate cele de mai sus pot fi letale. În natură izotopii ăștia radioactivi apar rar sau deloc. Pe de altă parte, conform estimărilor Institutului Central de Meteorologie și Geodinamică din Austria, în primele patru zile după cutremur, la Fukushima s-au emis cam 20% din emisiile de iod radioactiv și cam 50% din emisiile de cesiu radioactiv de la Cernobîl. (Cifrele sînt luate de aici , unde mai găsiți multe date interesante dacă vă pasionează/îngrijorează subiectul. Și tot de aici e luat și graficul alăturat, dați click pentru mărire, merită să-l studiați.) Un mare avantaj față de accidentul sovietic e faptul că multe dintre produsele radioactive de la Daiichi ajung/au ajuns în ocean, unde se dispersează rapid. Faptul că Cernobîl era înconjurat de uscat a adăugat la problema pe care au avut-o atunci rușii și, odată cu ei, tot nordul Europei. În ceea ce ne privește, din ce văd deocamdată (ne)șansele să avem probleme din cauza emisiilor de produși radioactivi de la Daiichi-Fukushima sînt extrem de mici spre zero. Dar, cum spuneam și mai sus, cu siguranță am reușit să acopăr doar o mică parte din subiect, pentru mai multe detalii, vă invit pe același link, există acolo și o monitorizare a evenimentelor de după cutremur/tsunami.

Una peste alta, băieții și fetele de la CNN vă pot alevia temerile, explicînd frumos și convingător cît ne grav este ceea ce se întîmplă deocamdată la Fukushima:


Iar cu ocazia asta, pînă la noi evenimente, întrerupem și noi transmisia în direct din fața calculatorului. Să sperăm că nu va fi cazul să o reluăm. Dar să spunem clar: dacă centralele nucleare sînt făcute cu cap și operate cu grijă, ele sînt, în ciuda a ce susțin ăștia de la Green Peace, mult mai puțin poluante și riscante decît centralele termice cu minele aferente. Aferim!

16 comments

1 ping

Skip to comment form

  1. gigi bengosu

    tata uraniu, din graficul de pe wiki se intelege ca in “miezul” exploziei de la cernobil sau produs de 10x mai multe radiatii ca in craterul unei oarecare bombe atomice? ….sau nu inteleg eu bine. :roll:

    dar noi stim ca la cernobil nu a fost un bum cu ciuperca. cum se face ca energia dezvoltata/descarcata in urma unei reactii nucleare nu este direct proportionala cu cantitatea de radiatii produse? 8O

    1. Tata Uraniu

      Corect, în inima reactorului radiațiile au fost de zece ori mai mari ca în craterul unei bombe atomice, ai citit graficul all right, dar tocmai ăsta-i șpilul: la un accident nuclear, grosul materiei radioactive este împrăștiat local, iar apoi vîntul și apa duc particule nițel mai departe. La o bombă atomică, particulele radioactive sînt împrăștiate din prima pe distanțe mult mai mari, astfel încît radiațiile asociate sînt produse pe o suprafață mult mai mare.
      În genere, trebuie să existe o proporționalitate între masa reactanților și cantitatea de radiații. Dar nu e musai să existe nici o corelație între energie și cantitatea de radiații.
      Să nu uităm, la o explozie nucleară ceea ce ucide în primă instanță este forța exploziei în sine, și doar mai apoi radiațiile.

  2. catalin

    Nu au cum sa fie centralele nucleare sigure, ca nu pot fi facute cu cap si nici operate cu grija. S-ar putea ca Fukushima sa fie punctul final pentru energia atomica.

    Citeam pe la stiri ca in mod normal vreo 85% din muncitorii de la Fukushima nu erau angajati ai Tepco. Terchea-berchea de pe strada, fara scoala, fara nimic, ca trebuie reduse costurile.

    Ce inseamna “a alevia”? :mrgreen:

  3. Tata Uraniu

    @catalin: ai dreptate cu aleviatul, e un englezism. :D Da’ te-ai prins tu ce și cum, evident.
    Pe cît pariu că Fukushima nu va fi punctul final pt energia atomică, ba chiar din contră?

  4. Calin

    N-am inteles chestia cu “mult mai putin poluante”. Cum e cu deseurile centralelor nucleare?

    1. Tata Uraniu

      E simplu: deșeurile centralelor nucleare se tratează pînă la neutralizare, în ceva timp. În plus, există soluția simplă a aruncării în spațiul cosmic. Sau, o variantă super-deșteaptă, îngroparea în rifturile oceanice. Crede-mă, deșeurile de la centralele nucleare sînt incomparabil mai puțin poluante decît cele ale termocentralelor. Singurele mai șmechere din punctul ăsta de vedere sînt centralele solare, eoliene și hidro. Pe care, de altfel, le susțin clar înaintea celor nucleare, în ciuda lipsei lor de eficiență, deocamdată.

      1. Mostrofontz

        Solutia aia cu spatiul cosmic o fi “simpla”, da’ daca socotesti cat te costa sa dai afara ceva de pe Pamant, mai bine te lasi pagubas…
        Dar si eu zic ca deseurile astea sunt mai putin periculoase decat altele. In primul rand pentru ca sunt, cantitativ, mult mi putine. Nu degeaba 1 kil de uraniu imbogatit produce energie cat circa 1000-3000 de tone de carbune. Apoi deseurile din carbuni se duc in aer (fumul) si in sol (cenusa). Deseurile radiaoctive sunt tratate si supertratate astfel incat, la sfarsit, sa elimine in mediu cat mai putin material.
        Oarecum ironia soartei: faptul ca deseurile astea sunt radioactive si foarte periculoase lasate de capul lor iar oamenii avand o frica viscerala si organica fata de “ceea ce nu se vede”, ne face sa atribuim o atentie deosebita acestor deseuri, si sa nu le lasam de capul lor.

  5. catalin

    Sigur, e posibil ca tari precum China sa continue dezvoltarea de centrale nucleare. La cita poluare au ei (si la cit le pasa de asta), radiatiile sint de preferat! In tarile civilizate, nu prea cred. Oricum eu n-as avea curajul sa stau la mai putin de 200 de km de o astfel de chestie.

    Stii ca iti dau dreptate? Si eu cred ca energia atomica este cea mai putin poluanta. Numai ca trebuie ceva cap ca sa profiti de pe urma ei, nu poti sa reduci costurile ca un tembel si dupa aia sa spui “ata e! N-am stiut ca vine tsunami!”.

  6. Irina

    Mie nu mi se pare etic sa aruncam chestii in spatiul cosmic, fie ele deseuri radioactive sau alte tipuri de deseuri. Iar pe Terra, niciuna dintre variantele de ingropare a deseurilor radioactive nu mi se pare sigura; intotdeauna, la scara temporala istorica sau geologica, se pot intampla accidente (umane, tectonice sau de orice alta natura), situatii neprevazute care pot conduce la dezastre sau mini-dezastre. Sper foarte mult ca celelalte 3 tipuri de centrale, impreuna cu geotermalismul, sa fie de baza pe viitor…

  7. Cristi

    @Mostrofontz : cenusa de la carbuni nu poate fi refolosita? Fumul de la carbuni in schimb e teribil. Numai o locomotiva pe carbuni cand vad ma apuca jalea darmite centralele electrice.
    @Irina: in spatiul cosmic sunt radiatii “naturale” cu mult mai periculoase si in cantitati mai mari decat ar putea trimite omenirea. Daca ar fi viabil d.p.d.v. economic le-as trimite direct spre soare.

    1. Mostrofontz

      Daca te uiti nitel pe internet o sa vezi ca mai toate termocentralele din Romania au halde de zgura si cenusa (rezultate din ardere). Problema cu cenusa asta e ca poate sa fie mai radioactiva decat unele deseuri nucleare (se concentreaza in uraniu si toriu). Sa stii ca daca stai langa o termocentrala s-ar putea, din cauza haldelor imense de zgura si cenusa, sa absorbi mai multa radioactivitate decat daca stai langa o centrala nucleara, care are norme stricte. Din cauza radioactivitatii nu prea se pot folosi zgura si cenusa ca material de constructie (in unele cazuri se folosesc; depinde de carbune). Apoi pe langa radioactivitate, cenusa aia contine o gramada de elemente toxice, gen arsen.
      Cele doua probleme mari cu termocentralele pe carbune sunt cenusa (radioactiva si cu multi compusi toxici) si mercurul care este eliminat in atmosfera. Mai sunt si altele; daca stii ceva engleza, ia d-aici:
      http://en.wikipedia.org/wiki/Fossil_fuel_power_station#Radioactive_trace_elements

      1. Cristi

        Am fript-o. La Braila este termocentrala.:(
        Ideea era ca cenusa(din lemne) poate fi folosita ca ingrasamant mineral in agricultura de aceea am sperat ca poate poate ….

      2. Mostrofontz

        Eu nu m-as speria asa tare de centralele astea nucleare. Daca le iese astora chestia cu toriul pe post de combustbil (http://en.wikipedia.org/wiki/Thorium#Thorium_as_a_nuclear_fuel) atunci o sa avem o tehnologie chiar mai curata decat asta cu uraniu. Si pare sa promita. Decat halde care sa se intinda pe hectare intregi pline cu mizerii care contin plumb, mercur, arsen si alte “binefaceri” d-astea (nu mai zic de radiatii), zau ca io prefer o centrala cu toriu! Numa’ sa mearga! Poate n-ar strica sa ne lamureasca Tata Uraniu cum e cu toriul asta pe post de combustibil, ca tot e in familie :D O avea si el un “Unchiu’ Toriu” p-acasa sa-l intrebe ce si cum… S-apoi pare interesant, si e la moda de cand cu Fukushima… Bietii oameni de p-acolo; cu ce-or fi gresit, nu stiu!

      3. Tata Uraniu

        iaca încă o idee bună de la Mostrofontz. O să scriu și despre toriu, chit că n-am nici un unchi, încă, da’ în familie e, cu siguranță. Parcă văd că intră murdar tot, din minele de toriu, strigînd: “nepoateee Uraniuuu!”. :lol:

      4. Mostrofontz

        Cam asa ca asta?
        http://www.youtube.com/watch?v=zIwXkgVNYUc
        Vezi sa-ti faci o provizie de Dero! :mrgreen:

      5. catalin

        Uite ca nu stiam asta! E de risul curcilor atunci cum unii ecologisti infiereaza centralele atomice, cind in realitatea arsul carbunelui produce mai multa radioactivitate decit un accident nuclear.

  1. O picătură de radioactivitate într-un ocean de prostie | Science Friction

    […] ieri de pe orice canal cu mofturi de seriozitate. Dacă nu, vă spun eu ce-ați pierdut: s-a găsit iod radioactiv în România, vezi bine, provenit de la accidentul nuclear de la Fukushima! Haoleooo! Săriiiți! […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

:D :-) :( :o 8O :? 8) :lol: :x :P :oops: :cry: :evil: :twisted: :roll: :wink: :!: :?: :idea: :arrow: :| :mrgreen: