«

»

Feb 04 2011

Cum scoate natura apă din piatră seacă

Uite o întrebare pe care poate v-ați pus-o de multe ori: „De ce, în zilele călduroase, șoseaua pare umedă în zare, ca și cum pe acolo ar ploua?“. E o întrebare perfect valabilă acum, în contextul în care dîrdîim cu toții de frig și visăm la drumul pe autostradă, spre mare, iar umezeala de pe șosea ne-ar amăgi și mai tare că sîntem aproape de țintă, adică de valuri. Ei bine, apa aia, evident, nu există. E un miraj, un fel de Fata Morgana. Și vă zice Tata Uraniu ce și cum mintenaș despre fata asta.

De fapt, apa de pe șosea e un miraj inferior, care nu e chiar Fata Morgana, dar are aceleași cauze. Numele vine de la traducerea în italiană pentru Morgan Le Fay, sora mai mare, mai vitregă și mai vrăjitoare a regelui Arthur, care își putea schimba, cică, forma și mai avea și un castel pe deasupra. La fel, obiectele de la orizont (vapoare, insule etc.) apar înălțate, precum castelele din basme. Nu este o iluzie optică; drept dovadă, există numeroase fotografii cu astfel de miraje. Motivul e simplu: e vorba de refracția luminii în aer, adică modificarea traiectoriei razelor pe deasupra unor suprafețe fierbinți. Ce se-ntîmplă? Cînd lumina nu intră perpendicular într-un mediu nou (din aer în apă, să zicem), traiectoria acesteia se modifică, apropiindu-se, în acest caz, de „normala la suprafață“ (perpendiculara la interfața dintre medii). Ați văzut cu toții cum o lingură pare „frîntă“ într-un pahar cu apă. Iar dacă lumina încearcă să treacă dintr-un mediu mai dens într-unul mai puțin dens la unghiuri foarte mari (adică invers, din apă în aer), raza este reflectată complet, ca în figură. De altfel, pe asta se bazează și conceptul de “fibre optice”.

Ei, proprietățile refractive ale aerului depind masiv de temperatura lui. Cu cît e mai fierbinte, cu atît razele se vor îndepărta de această normală. Cînd e foarte cald, deasupra deșertului sau a unei șosele, diferența de temperatură între aerul de la sol și cel de cu numai un centimetru mai sus poate fi și de 17o C! Astfel încît, precum în figura alăturată, o rază venită dintr-un aer mai rece (de deasupra) se refractă în straturile de aer din ce în ce mai cald pînă ajunge să fie reflectată complet, întorcîndu-se prin straturile mai reci pînă în ochiul nostru. Și pentru că, de fapt, se formează o imagine inversată a unui obiect de deasupra orizontului, mintea noastră (aici intervine iluzia optică) interpretează ce vedem ca fiind o baltă de apă ce reflectă cerul sau cine știe ce obiecte. Ta-daaam! Elementar, nu? Asta se întîmplă în mod normal, pentru că aerul e mai cald cu cît e mai aproape de sol.

Se poate, uneori, și invers: din varii motive, apare un strat de aer rece la nivelul oceanului, mai ales dimineața, pînă ca Soarele să îl încălzească. Atunci se văd mirajele superioare, sau Fata Morgana (figura alăturată). Din cauza curburii Pămîntului, uneori se pot vedea obiecte aflate la sute de kilometri distanță, și adesea arată ca niște turnuri înalte, de unde și numele legat de castelul Morganei. Dar să ne întoarcem la frigul nostru și să lăsăm visele după Fata Morgana pînă spre vară, cînd chiar vom merge la mare. La mare distanță de litoralul românesc, dacă ne mai pasă de banii noștri.

10 comments

2 pings

Skip to comment form

  1. badmf

    pai daci mintea noastra are nevoie de balta. da’ atunci de ce apare balta si-n poza?

    1. Quasy

      Pentru ca mintea noastra interpreteaza si imaginea din poza. In principiu acolo nu e decat o reflexie (si in realitate si pe poza), insa cand creierul nostru “primeste” imaginea asta (indiferent de unde), el o asociaza cu reflexia dintr-o balta (cu lucrul pe care el il “crede” mult mai natural).

      E cam acelasi motiv pt care oamenii asociaza un “smiley” cu o fatza, cand de fapt in simbol nu sunt decat doua puncte deasupra unui arc de cerc. Poti sa faci experimente si sa vezi ca desi animalele recunosc fata umana, ele nu recunosc fata “stilizata” intr-un smiley (de fapt, din cate stiu, sunt foarte putine animale care recunosc fata umana pana si pe un ecran tv – asta din cauza ca lipseste a 3-a dimensiune).

      1. badmf

        merci de raspuns,da’ tot nu inteleg. la aia cu luna pe care o vedem f mare la orizont am inteles ca daca-i facem poza apre la dimensiunile ei normale,in poza. deci inteleg iluzia si nevoia creierului de ea.( imi aduc amint o snoava-legenda ceva,cu corabiile lui cortes care se apropiau de mal si nu au fost vazute de azteci pana cand inteleptul lor nu le-a spus ca exista.) da’ nu-nteleg cu pixelii.

      2. Tata Uraniu

        Păi, bre badmonkfighter, una e iluzie, ailaltă e miraj. Cînd faci o poză cum e cea de mai sus, niște lumină intră în cameră ca venind din partea aia (ca în figura explicativă). Deci se face o impresionare pe peliculă sau CCD care-ți rămîne fotografiată. Aia cu luna e doar iluzie: numai în contextul prezenței bolții cerești creierul tău creează iluzia că luna e mai mare. Ăsta de-aici e miraj: lumina chiar vine din partea aia, da’ creierul nostru caută o explicație pentru ceea ce vede și-ți dă ideea că e o reflexie.

  2. chat noir

    Isus a fost mai tare decat natura, a facut vin din apa.

    1. Quasy

      Era o stire la un moment dat care suna cam asa (nu imi aduc aminte textul exact):
      Un batran de la un azil de batrani, a implinit 80 de ani si e intrebat de reporter cu ce isi petrece timpul la varsta asta. Raspunsul:
      – a inceput sa imi placa chimia destul de mult, asa ca imi face foarte mare placere sa schimb proprietatile diferitelor substante; in ultima vreme m-am specializat pe transformat alcool in apa
      – si ce fel de alcool folositi pentru experimentele acestea?
      – in principal alcool din vin, bere, vodca…

      1. Tata Uraniu

        😆 😆 😆

  3. Mostrofontz

    A propos de Fata Morgana, si fiindca vaz ca umbla si pisicile negre p-acilea, uite ceva:
    http://www.trilulilu.ro/folkforever/9a4e14a79cee11
    Si ca sa mearga mai bine, ca recunosc ca nu-i cine stie ce, o parere foarte interesanta si despre film si despre coloana sonora:
    http://www.dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptamanii/articol/cristina-era-cristina

  4. badmf

    gata,m-am lamurit. sunt curios cat o sa te tina astea monkeyfister,monkfighter 😆

    1. Tata Uraniu

      Păi, cîtă vreme există substantive cu “m” și verbe tranzitivie cu “f”. 8)

  1. Mic manual de agățat cu ajutorul naturii | Science Friction

    […] Ochiometric vorbind, deosebirea majoră între stele și planete este că primele sclipesc, iar cele din urmă nu. De ce? Din cauza distanței. Deși stelele sînt leejeeer mai masive decît orice planetă, distanțele pînă la ele sînt enorm de mult mai mari. Astfel încît lumina care sosește de la stele vine pe un „canal“ foarte îngust, fiind mult mai afectată de diversele fluctuații ale densității atmosferei, care-i modifică, pe alocuri, indicele de refracție. În același mod în care apa „îndoaie“ razele de lumină de la o linguriță imersată, făcînd-o să pară frîntă, la fel și atmosfera schimbă direcția luminii sosite de la o stea. Bine, atmosfera strîmbă și lumina de la planete, dar fiind mult mai aproape, planetele au „cilindrul“ de lumină mai mare, astfel încît micile fluctuații ale atmosferei trec neobservate. Din același motiv, dacă te uiți de-a lungul liniilor ferate într-o zi toridă, imaginea acestora în zare tremură un pic. […]

  2. Echinoxul de primăvară: chiar e ziua egală cu noaptea? » Science Friction

    […] razele de lumină. Ăsta e motivul pentru care există fenomenul de Fata Morgana, despre care am povestit mai demult.  (numele vine de la Morgan Le Fay, sora mai rea a regelui Arthur. Vă povesteam în […]

Leave a Reply to Tata Uraniu Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


Warning: Invalid argument supplied for foreach() in /home/rsimon56/public_html/sciencefriction.ro/wp-content/plugins/smilies-themer-toolbar/smilies-themer-toolbar.php on line 450