«

»

Jan 27 2011

Întîlnire cu gradul trei

Există o legătură specială între numărul 3 și știință. Kepler a descris trei legi ale mișcării planetelor. Newton a creat cele trei legi ale mecanicii. În termodinamică există trei principii fundamentale. Era, așadar, perfect normal să apară și seturi de trei legi ale științifico-fantasticului. Cele mai cunoscute ca atare sînt cele trei legi ale roboticii, inventate de către Isaac Asimov. Mai puțin cunoscute în ansamblul lor, însă – veți vedea – la fel de familiare, sînt cele trei legi ale lui Arthur C. Clarke. Aha, știa Tata Uraniu că n-ați auzit niciodată despre ele, drept care vi le prezintă mai la vale.

Prima dintre legi a fost enunțată în 1962, în eseul lui Clarke „Pericolele profeției: eșecul imaginației“, și sună așa: „Cînd un distins, dar bătrîn om de știință afirmă că ceva este posibil, aproape sigur are dreptate. Cînd, din contra, afirmă că ceva este imposibil, e foarte probabil că greșește“.
Exemplele din istoria științei sînt abundente și celebre. Poate cel mai cunoscut este cazul Academiei Franceze de Științe, care, în 1903, a răspuns memoriului lui Traian Vuia (memoriul detalia proiectul său de aeroplan-automobil) zicînd așa: „Realizarea și soluționarea problemei zborului cu un aparat mai greu decît aerul este o himeră. Această concepție nu poate izvorî decît dintr-un creier bolnav“. În comisia care a analizat memoriul erau nume grele, precum Henri Poincaré, Maurice Levy și L.P. Cailletet. Pe 17 decembrie același an, la Kitty Hawk, în Carolina de Nord, frații Wright au făcut istorie și pe academicienii francezi de rîs, realizînd primul zbor cu un aparat mai greu decît aerul.

A doua lege n-a fost enunțată ca „lege“, ci doar ca o simplă constatare în același articol, statutul de lege fiindu-i conferit de alții: „Singura cale de a descoperi limitele posibilului este să te aventurezi puțin dincolo de ele, în imposibil“. Ceea ce oamenii de știință fac de cînd se știu, că de-aia sînt oameni de știință. Bine, asta nu include diversele perpetuum mobile, ale căror proiecte sînt trimise cu sutele în fiecare an oficiilor de patentare a invențiilor, dar, în fond și la urma urmei, cele trei legi ale termodinamicii (pe care toate perpetuum mobile-urile le încalcă) sînt enunțate de niște oameni atît de bătrîni, încît au murit deja de mult.

A treia și cea mai cunoscută lege (dacă vă uitați puțin pe Wikipedia, veți găsi o grămadă de versiuni modificate de către nume mari, inclusiv Marge Simpson, mama lui Bart) a fost propusă de către Clarke în 1973, într-o revizie a culegerii sale de eseuri Profiluri ale viitorului, pentru a rotunji numărul la trei, cînd a recunoscut-o pe a doua drept lege. Celebra lege a treia sună așa: „Orice tehnologie suficient de avansată este imposibil de deosebit de magie“. Da, evident, ați mai auzit-o. Ați și văzut-o, e motto-ul acestui blog. Și spunea Clarke atunci: „Dacă trei legi au fost suficient de bune pentru Newton, am hotărît și eu să mă opresc aici“.

Nu s-a oprit. În ediția din 1999 a aceluiași volum, Clarke a adăugat și o a patra lege, amintind de principiul acțiunii și reacțiunii: „Pentru fiecare expert există un expert egal și de sens contrar“. De altfel, a și fost citată pe aici, cu ocazia înfierbîntării pe tema încălzirii globale. Bună și legea asta, nimic de zis. Dar T.U. preferă să rămînă la primele trei, sînt mai frumoase și mai dodoloațe așa.

10 comments

2 pings

Skip to comment form

  1. Quasy

    Fain. Nu stiam ca ii apartine lu Clarke motto-ul blog-ului cand l-am parafrazat ieri. Mersi de clarificare, mai tre sa citesc… :mrgreen:

  2. Quasy

    Dar, stii ca chestia cu 3 lucruri legate de fizica e la fel de relativa ca si efectul lunii pline asupra psihicului omenesc: adica, poti sa gasesti cam orice numar si sa ii atribui o sumedenie de elemente dintr-un domeniu ca sa zici ca numarul ala e special. Si ca sa iti demonstrez, hai sa ma leg de 4:
    – 4 stari de agregare
    – 4 dimensiuni (momentan cunoscute :) )
    – 4 interactiuni (forte) fundamentale
    – 4 a.l. pana la cea mai apropiata stea (recunosc, aici e aproximativ, nu e numar “rotund”; in plus distanta asta e doar in prezent, ca in timp se modifica)
    – 4 odisei spatiale ale lui Clark (+cum ziceai mai sus, 4 legi, in cele din urma)

    plus altele mai relative:
    – 4 anotimpuri
    – 4 faze principale ale lunii
    – 4 sateliti Galileeni

    Putem sa facem si un concurs aici pe comentariile blog-ului. Care gaseste cat mai multe asociatii intre numerele de la 1 la 10 si aparitia lor in fizica, matematica, astronomie, etc. Reguli simple: numarul tre sa fie intreg, si “absolut” (adica nu gen exemplul de mai sus, cu distanta pana la o stea, ca aia se modifica in timp…)

    1. Tata Uraniu

      Haha, corect! Dar numărul trei are ceva aparte, tre’ să recunoști. Putem face și concursul ăsta, sună amuzant. Îl pregătesc. Bine, mai întîi tre’ să apuc și să fac playlistul pe care l-am promis, da’ mă asaltează treburile din toate părțile… :?

      1. Quasy

        Clar. Numarul 3 are ceva aparte. Doar il invatam si la lectia de romana ca e “numar fatidic” :) : 3 Becali in Mioritza (a se citi cu un singur i si accent pe “e”, ca e unitate de masura), Trei Doamne si toti trei (desi Cosbuc cred ca a gresit cand a scris poezia asta: varianta corecta era Trei doamne si toate trei), iar lista poate sa continue. Sincer, ma mir ca nu avem 3 luni pe cer… :)

        (off topic – vezi pe NASA TV, sau spaceflightnow.com ca ajunge intr-o ora HTV-ul japonez la ISS si se difuzeaza live “agatarea” lui cu bratul robotic :) )

  3. Tata Uraniu

    Modificarea ta, de fapt, e o modificare a modificării legii lui Clarke, scoasă de Larry Niven: “any sufficiently rigorously defined magic is indistinguishable from technology”.
    Iar Marge Simpson spunea așa: “We can do anything now that science has invented Magic.”

    1. Quasy

      Sincer nu stiam niciuna din cele 2 variante de mai sus, insa cred ca Marge e mai inteligenta decat Niven… (imi place mult mai mult varianta ei :) )

  4. Mostrofontz

    Uite ca NASA a gasit al mai departat obiect:
    http://www.nasa.gov/multimedia/videogallery/index.html?media_id=56257151
    Arata cam neclar si poa’ sa fie orice dupa mine, da’ face si Hubble ce poate saracu’…

    1. Quasy

      Eu cred ca poza e un fake… exact asa arata si avatarul meu de pe sfriction, vazut de pe la 5-6 metri de monitor… (ma intreb care e criteriul dupa care se “distribuie” avatarii astia :) )

      1. Mostrofontz

        Sa stii ca si eu m-am intrebat… Poate ne lamureste Tata!
        Da’ daca tu vezi macar prin ce zona a ecranului ti-e avataru’ de la 6 metri, apoi esti un fel de Hawkeye!

      2. Quasy

        Da’ tu crezi ca eu chiar am incercat cum se vede, si sa mai si masor distanta pe deasupra? Imi imaginam doar :)

        (uite ca acuma m-ai facut curios si incerc sa vad pana la ce distanta vad avataru’ :) … de la 3m (nu am spatiu mai mult aici) se vede bine (insa nu se vad detaliile lui) asa ca de pe la 5 metri presupun ca se vede exact ca in poza lui Hubble. un punct difuz spalacit si usor rozuliu :)

  1. Sateliții care "nu mișcă" | Science Friction

    […] « Întîlnire cu gradul trei […]

  2. Jack și vrejul de fasole, pe stil nou | Science Friction

    […] trecute am pomenit despre liftul gravitațional  (cînd cu Arthur C. Clarke). Iar acum ceva vreme tocmai ce vorbeam de forța centrifugă. A sosit acum momentul să explicăm […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

:D :-) :( :o 8O :? 8) :lol: :x :P :oops: :cry: :evil: :twisted: :roll: :wink: :!: :?: :idea: :arrow: :| :mrgreen: