«

»

Nov 23 2010

Cum aruncăm noi atmosfera în aer

Tot mai frecvent am văzut la televizor cum, peste vară, seceta a mai lăsat cîte un sat din dulcele nostru climat temperat-continental fără apă. Deocamdată încă e știre. În cîțiva ani, știrea va fi că satul cu pricina are apă. Asta,  dacă știrea cu pricina nu va fi înecată nu cumva vom avea parte de vreun cloud breaking news, ruperile de nori lăsînd respectivul sat și fără case. Dar nici asta nu va mai fi știre. Deci înapoi la CO2.

Susțineam, ieri, că gazele de seră ne pierd nouă vremea. De tot. Și, în particular, nemernicul ăsta de dioxid de carbon. Știu, Mostrofontz va sări să spună, pe bună dreptate, că vaporii de apă sînt gazul de seră ăl mai prima-ntîi. Dar ciclul apei în natură este mai bine reglat (de către ea însăși), la fel cum și ciclul carbonului ajunsese la un echilibru. Ei, surplusul de CO2, mic, dar constant, dă peste cap acest echilibru, și asta are consecințe greu de calculat. Mai mult dioxid de carbon în atmosferă înseamnă o creștere a temperaturii, care duce la dereglarea ciclului apei, cu mai mulți vapori în atomosferă, care duce la mai mult dioxid de carbon, care… Departe de mine să susțin cele de mai jos cu fanatism. Le prezint, pentru a vă face o idee, așteptînd să fiu contrazis unde greșesc. Dar să revenim puțin la ciclul carbonului.

În atmosferă există pe la vreo trei mii de miliarde de tone. Adică, în volum, 390 ppm (părți pe milion) (sursa graficului și informației: NOAA), cu vreo 110 ppm mai mult decît în perioada preindustrială. Din arderea carburanților fosili și deforestare, oamenii aruncă, anual, încă vreo 33 de miliarde de tone de dioxid de carbon (comparativ, vulcanii dau cam 130-230 de milioane de tone anual, deci un fleac, sub 1%). Asta, la nivelul anului 2008, în creștere față de 7,78 miliarde de tone emise din deforestare și arderea carburanților fosili în 1990 (zice aici, date publicate de către Global Carbon Project). E drept, 95% din dioxidul de carbon care ajunge în atmosferă ar fi ajuns acolo și fără oameni: din respirația plantelor, din procese fizico-chimice la interfața dintre sol, oceane și atmosferă, din moartea și biodegradarea ființelor vii: 220 de miliarde de tone pe an.

„Aa, păi nu noi sîntem de vină!“, veți spune. Și veți spune greșit, pentru că prin „fîntînile naturale de CO2“, adică fotosinteză și difuzie în oceane, toată această cantitate (și încă ceva în plus, acum vreo 55% din ce emitem și noi) este retrasă din atmosferă, în așa-zisul „ciclu al carbonului“, păstrînd constantă proporția gazelor de seră pe ultimii 10.000 de ani. Ce apare nou în aer (aproape 3% pe an) e dat de oameni. Iaca un exemplu al acestui ciclu în figură (cifrele sînt în miliarde de tone de carbon, să nu vă încurcați).

Da’ hai să ajungem și la efecte. Majoritatea carbonului e păstrat în oceane (cu mult mai mult ca în orice alt rezervor). Dar creșterea temperaturii acestora reduce solubilitatea CO2 în apă, deci tot mai puțin va fi păstrat acolo. Mîna omului aruncă CO2 în atmosferă. Crește puțin temperatura, drept care se mai evaporă ceva din oceane, ceea ce aruncă și mai mult CO2 și vapori de apă în aer. Temperatura crește, apa se dilată, se mai adaugă ceva din dezgheț, cu un metru în plus la oceane se duc naibii 120 de milioane de oameni. Pe puțin. În plus, ăia de la altitudine, care aveau apă doar din ghețari, acum deja n-o mai au. Zece milioane numai în Peru! Ce să vă mai spună tata? Că temperaturile crescute duc la mai multe focuri gigantice, care bagă și mai mult CO2? Că frecvența și durata secetelor și precipitațiilor extreme vor crește? Că, din cauza căldurii, iarna vor fi mai mult ploi torențiale, care vor spăla solul, distrugînd vegetația și ducînd la inundații primăvara, care vor spăla iar solul și vor duce la secete/ deșertificare vara? Că dispariția ghețurilor/zăpezilor înseamnă o reflectivitate mai scăzută a Terrei, deci și mai multă energie înmagazinată drept căldură? Că bolile tropicale, precum malaria, vor fi o chestie cotidiană și pe la noi?

Și asta e o clasă de scenarii în care modificările au loc treptat. Cele bruște sînt extrem de greu de evaluat, dar oricum mult mai grave. Și ce facem noi în fața acestui dezmăț? Păi, cam ce făceau strămoșii: ardem gazul (în SUV-uri), otrăvim fîntînile și ne-nfrățim cu cheresteaua. Dar nu vă-ntristați, există și efecte pozitive. O să ne permitem toți să mergem pe o insuliță tropicală: ce va rămîne din Insula Mare a Brăilei.

10 comments

1 ping

Skip to comment form

  1. nedormitul

    ok, deci să nu mai facem copii

  2. badmf

    ba nu,sa nu mai facem pipi

  3. Mostrofontz

    Mai, eu pana nu citesti ce ti-am dat, nu mai zic nimic legat de codoi!
    Nu cred ca ajung diseara, ca deja imi cade capul si mai am de lucru. Am (cel putin) o treaba de terminat pana vineri.
    Problema cu apa e o problema intr-adevar, mai serioasa dupa mine decat aia cu codoiul. Si mai e una tot asa, mai serioasa dupa mine decat codoiul, legata de arderea carbunelui: mercurul. Au ajuns pestii (mai ales oceanici, aia mai mari, din varful lantului trofic) sa aiba mercur la greu; in SUA femeilor insarcinate li se recomanda sa evite complet in timpul sarcinii anumite tipuri de peste.

  4. Tata Uraniu

    @nedo: da, nu fă copii :D
    @badmf: tu poți să mai faci pipi. Că n-ai cum să ții atîta bere-n tine. :wink:
    @Mostrofontz: recunosc, la cîte am avut pe cap, n-am apucat să citesc ce mi-ai dat. Dar pînă-n uichendul ăsta, apuc. Pînă atunci, însă, mai spun că problema cu apa e serioasă, și cantitativ mai importantă decît aia cu codoiul. Da’ cum spuneam, ciclul carbonului perturbă serios ciclul apei, care altfel ar fi ok.
    Cît despre mercur, e categoric o chestie ultraserioasă, indiscutabil. Dar e în altă direcție, și nu despre asta facem vorbire acum. Așa, problema foametei unui sfert din populația globului, problema distribuției alimentelor, problema datoriilor suverane – toate sînt, într-un anumit fel, mai urgente. Doar că în alt registru.
    Păcat că n-ajungi diseară, da’ poate ne vedem săptămîna viitoare. După ce studiez marfa ta, desigur.:D

    1. Mostrofontz

      Sigur, ai dreptate ca-s si altele mai presante. Da’ eu ma legam de combustibilii astia fosili. Adicatelea, ce vreau sa zic eu e ca sunt probleme destule cu poluarea asta “necodoiasca”, asa incat a investi atata timp, bani si forta umana intr-una care are toate sansele (dupa mine) sa se dovedeasca nereala, mi se pare aiurea de tot.

  5. Nicolae

    Eu cred ca emisiile totale de codoi de la autovehicule sunt mult mai mari decat cele estimate. Cand spun de estimate ma refer la cele care sunt declarate in CIV-ul masinii. Deoarece toti manufacturistii de masini mici ( autoturisme) nu’sh cu cine dau la pace la omologare, astfel incat sa sparga gura targului cu ce au realizat ei in materie de poluare: E4, E5. Altfel spus, avand in administrare, pe langa un parc auto mare si diversificat si o statie ITP de ultima generatie, NICI UNUI AUTOTURISM NOU, INDIFERENT DE MARCA, in mod corect nu i se poate da OK la noxe. Numai tehnicienii statiei fac prin tot felul de mishmashuri sa poata scoate noxele intre limitele admisibile. In schimb, la parcul auto greu emisia de noxe este OK., conform normelor atat EU cat si USA. De ce ? pentru ca exista depoluatori precum AdBlue pe baza de uree. Cred ca nu este nici o surpriza daca va spun ca motorul tirului functioneaza corect si cu si fara AdBlue.

    1. nedormitul

      pe bază de uree, adică de pişi în rezervor. AdBeer

  6. Mostrofontz

    Am uitat sa te trag de urechi pentru asta:

    “bolile tropicale, precum malaria, vor fi o chestie cotidiană…”

    Malaria NU e o boala tropicala. E o idee preconceputa si total falsa, ce mai, o aiureala. Tantarul anofel traieste aproape oriunde (http://en.wikipedia.org/wiki/Anopheles#Habitat). Cea mai mare epidemie de malarie a fost in URSS, prin anii ’20, cu foarte multe cazuri in Siberia, iar Arhanghelsk (care e aproape de Cercul Polar) a avut 30.000 de cazuri (http://climateaudit.org/2005/08/30/mosquitos-malaria-and-the-ipcc-consensus/). Iar ultima tara europeana declarata “fara malarie” a fost Olanda, prin anii ’70. In plus, daca citesti Morometii o sa vezi ca si pe la noi era destula malarie inainte vreme cand eram mai prapaditi…
    E adevarat, acum apare mai mult in tarile tropicale, iar in Europa si America de Nord nu mai e, dar mai mult din cauza ca Nordul bogat are bani si tine sub control populatia de tantari…

    1. Tata Uraniu

      Mea culpa! Ce spui tu aici-șa e perfect adevărat. Din controlul populației de țînțari, băieții au reușit să calmeze Plasmodiumul ăla de face urît, din cîte înțeleg eu. Nu mi-e foarte clar cum, dar așa e. Bună și referința cu Moromeții:D

  7. badmf

    tzzzaisthhh,uneori am impresia ca berea ma tine pe mine. numa’ ca o putem elimina si prin perspiratie(cu sensul din dictionar).

  1. Ce ziceţi de primăvara asta? | Jurnal roz de cazarmă și nu numai

    […] în ce lună vrea ea şi cam de câte ori are muşchiul ei chef. Muşchiul ei şi al noii ei şefe, încălzirea globală. De pildă, anul ăsta, dacă vă amintiţi, a venit prima oară pe la mijlocul lui ianuarie. Timp […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

:D :-) :( :o 8O :? 8) :lol: :x :P :oops: :cry: :evil: :twisted: :roll: :wink: :!: :?: :idea: :arrow: :| :mrgreen: