«

»

Nov 13 2010

Pe aripile vînturilor (I)

Ne-a rămas, de ieri, întrebarea: „Da’ vînturile de unde vin, cînd se duc?“. Răspunsul, pe scurt, e că vin de la rotația Pămîntului în jurul propriei axe. Însă nu cum ați fi tentați să credeți la primul gînd. Pentru că, mai tuturor, primul gînd le șoptește: „Păi, sigur, Terra se rotește și aerul rămîne-n urmă. Ecce ventus!“. Ceea ce ar dovedi tuturor că știți latină, dar la fizică ați cam avea nevoie de un prieten. Ta-daaa! Tata Uraniu to the rescue!

 

Dacă ar fi ca-n primul vostru gînd, majoritatea vînturilor mari, stabile, ar merge de la est la vest, fin’că Terra se învîrte invers. Dar – iaca dracu’! – e taman pe dos. Respectiv, pe mai toată planeta, în partea superioară a troposferei (pe la vreo 10 km de la sol), vînturile bat de la sud-vest către nord-est, respectiv de la nord-vest către sud-est în emisfera australă (vezi imaginea). Deci toată ideea cu aerul care rămîne în urmă cade. Ce se-ntîmplă, atunci? Simplu: responsabilă pentru prezența vînturilor este, în primul rînd, diferența de presiune dintre diversele regiuni ale Pămîntului. Fluidele (iar aerul este așa ceva) se deplasează, întotdeauna, de la zone cu presiune înaltă către zonele cu presiune joasă. De ce ar exista diferențe între presiunile diverselor regiuni? Din cauza încălzirii neuniforme: zonele ecuatoriale primesc mult mai multă căldură de la Soare decît polii. Drept urmare, aerul de la Ecuator se încălzește și se ridică, formîndu-se astfel zone de densitate joasă. Aerul de la poli, mai rece și mai dens, este tras în aceste zone și astfel apar vînturile mari, geostrofice. Dacă Pămîntul nu s-ar roti în jurul axei, curenții mari de aer ar „curge“ de la poli spre Ecuator, de-a lungul meridianelor, s-ar încălzi și ar urca la Ecuator și ar călători înapoi spre poli la altitudini mai mari. Dar, cum spunea bătrînul Galileo, “și totuși, se mișcă” (bine, el se referea la altceva, dar merge și aici). Din cauza rotației Terrei, tot ce se mișcă pe direcția nord-sud capătă o deviere grație așa-numitei forțe Coriolis (voi mai scrie despre asta, curînd). Ca să înțelegeți ce se întîmplă, gîndiți-vă la un patinator care se rotește cu mîinile întinse. Cînd le apropie, viteza de rotație crește. Este vorba de conservarea momentului unghiular. Oarecum la fel, toți curenții care vin dinspre Ecuator spre poli se apropie de axa de rotație, drept urmare capătă viteză și o vor „lua înaintea Terrei“, ceea ce noi percepem drept o deflexie către est. Iar curenții care vin dinspre poli spre Ecuator se depărtează de axa de rotație, încetinindu-se și „rămînînd în urmă“, iar noi îi vedem drept vînturi deplasîndu-se spre vest. Asta-i varianta simplă. Se complică, de fapt, din cauza așa-numitelor celule Ferrel, Hadley și polare, dar ideea rămîne: pe unde zboară avioanele, vînturile bat dinspre Ecuator spre poli, deci sînt deviate către est și fac respectivele curse mai scurte. Despre ce se întîmplă la nivelul solului și ce-i cu celulele astea de convexie, cîndva, săptămîna viitoare.

12 comments

1 ping

Skip to comment form

  1. neamtu tiganu

    Este adevarat ca atunci cind dai drumu la apa cazii, aceasta se roteste, in scurgere, intotdeauna in acelasi sens, iar in emisfera sudica invers?

    De ce se roteste apa?

    1. Tata Uraniu

      Servus, neamțule, scuze de apruvarea tîrzie, am fo’ nițel pe la munte. Deci, nu, și chiar foarte curînd vom povesti despre asta. Apa se rotește cam cum vrea mușchii ei. :D

  2. Roberto

    mie imi placea meteo de pe vremea impuscatului. apareau din aia cu moaca de cioclu cu neste desene cu rotunjele pe ele si ziceau de zonele barice de minima si maxima si ceva de la slab la moderat in crisana, nici pina astazi nu stiu 100% unde-i crisana aia. parca am fi fost toti o natie de piloti si urma sa zburam miine.
    mai fain decit meteo pe vremea impuscatului mai erau numai cotele apelor dunarii la ora 12 la radio oarvitza ot duz cantimetr, gurahontz bez soason santimetr, pe ruseste era si mai fain.

    1. Tata Uraniu

      oau, cotele apelor dunării erau absolut fascinante. Le ascultam în tăti trii limbili.

    2. Stef

      da e si greu de dedus unde poate fi crisana…

  3. aurelian

    io nu inteleg de ce cotele apelor dunarii erau citite in franceza… unde pe traseul Rhin- Main- Tulcea se vorbeste franceza?:?: 8O

    Da, stiu, o sa-mi spuneti de Paris 1856, dar in 1989 nu cred ca navigau pe Dunare vase avand drept capitani participanti la conferinta, nu? 8O :?

    1. Tata Uraniu

      Aurelian, io mai degrabă m-aș fi gîndit la “Troica amintirilor” lui Jurgea-Negrilești (citiți-o, e savuroasă), de-acolo afli că toate afacerile Comisiei Europene a Dunării (aia de care zici tu, de la 1856) se întîmplau în franceză. Ca mai toate “cestiunile” de diplomație ale vremii. Că deh, și rușii staționați atunci pe la noi tot în franceză ne cereau ceasurile. E foarte posibil ca, pe teritoriul Europei, franceza să fie pentru căpitani cam ce e engleza pentru piloți, azi. Sau greșesc?

  4. Radu

    Am si eu o intrebare, poate nu am citit foarte atent articolul, dar nu inteleg ceva. Din moment ce la poli sunt aeru este rece, dens (zona de mare presiune), iar la ecuator aer cald, usor, (zona de minima presiune) cum ai scris si tu aerul se deplaseaza de la poli spre ecuator. Insa din desen reiese altceva, contrariul. Lamureste-ma si pe mine.

    Salut!

    1. Tata Uraniu

      Ce bine ar fi dacă treaba ar fi atît de simplă! desenul reprezintă, în primul rînd, circulația aerului la înălțime, nu la nivelul solului. Apoi, ce spui tu ar fi oarecum corect, în sensul în care, dacă lucrurile ar funcționa la modul ideal, așa s-ar cam întîmpla. Dar lucrurile nu funcționează la modul ideal, și tocmai de-aia apar celulele alea de convecție. Dacă citești atent postul ăsta dar și pe următorul despre subiect, explic tocmai apariția acestor celule. Mă rog, dacă e insuficient, revino cu întrebări, și le lămurim.

  5. VASILE

    SUNT NISTE GRESELI IN DESEN.
    ALIZEELE BAT DE LA TROPICE SPRE ECUATOR DE LA ZONA DE MAXIMA LA CEA DE MINIMA, IAR VANTURILE POLARE DE LA POLI SPRE ECUATOR.
    IN CADRUL CIRCUITELOR MISCAREA DESTE CORECTA , IAR PE SUPRAFATA TERESTRA SUNT TRECUTE GRESIT DIRECTIILE PENTRU ALIZEU SI VANTUL POLAR.

  6. Tata Uraniu

    Domunule Vasile, nu este nici o greșeală în desen. Dacă v-ați fi uitat atent, ați fi văzut că săgețile se referă la curenții de altitudine. Asta înseamnă “upper air”. La fel, dacă v-ați fi uitat atent, ați fi văzut că la baza celulelor Hadley (la sol) vînturile sînt așa cum spuneți dumneavoastră. La fel și la celulele polare. Tot ce trebuia să faceți era să “ascultați” și ce spune cel din față, înainte de a sări cu critica.
    Pe de altă parte, lîngă tastatură, în stînga, există o tastă pe care scrie CAPS LOCK sau are o săgeată în sus și un beculeț care, în cazul dvs, este probabil aprins. Apăsați pe ea cu încredere înainte de a scrie ceva. Nu de alta, dar în contextul ăsta modern, al Internetului, majusculele înseamnă că țipați. Și sînt sigur că nu faceți asta, nu? :)

  7. Tata Uraniu

    În plus, textul se referea, clar, la vînturile de altitudine, din partea superioară a troposferei. Cumva, am impresia că ați ratat detaliul ăsta.

  1. Pe aripile vînturilor (II) | Science Friction

    […] văzut aici ce se întîmplă în partea superioară a troposferei. Troposfera este zona cea mai apropiată de […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

:D :-) :( :o 8O :? 8) :lol: :x :P :oops: :cry: :evil: :twisted: :roll: :wink: :!: :?: :idea: :arrow: :| :mrgreen: